abjectu

ne class =”xirtireh” href=”http://www.acasa.ro/ class =”xirtireh” href=”http://www.acasa.ro/ class =”xirtireh” href=”http://www.acasa.ro/vedem” title=”vedem”>vedem ” title=”vedem”>vedem ” title=”vedem”>vedem pe www.abjectu.ro

asta in cazu in care mã apucã scrisu
pacat de weblogu asta.
in fine, salutãm pretinii frumosi si-i asteptãm dincolo

io de felu meu sunt ipohondru. deci mereu bolnav inkipuit. cum se iveste fo pandemie ceva, cum intru in alertã/fibrilatii/crizã.

sunt paranoic si fricos (alfel bãiat fin), cu antrenament temeinic la ambele capitole. când a fost dementza aia cu boala vacii nebune, n-am vorbit 3 luni cu femeile, cã auzisem io cã se ia. pânã a trecut nebunia, le-am ocolit dibaci si cu simt de rãspundere. dupã ce a trecut epidemia, desi m-am kinuit – io, sincer, n-am vãzut nicio ameliorare. tot nebune. si tot vaci. in fine. apoi a venit aviara. de fricã – m-am ferit de pãsãri si diminutive ca de dracu. m-am lepãdat de tot ce insemna pasãre in viata mea: reviste, shefa, saituri de profil, shefa, dividiuri, vecine, shefa,  foste colege, shefa, foste foste, shefa. a, si aveam si un ceas cu cuc. l-a loat dracu si p’ãla. era de la shefa. am stat cu bromura-n ceai si cu catehismu la-ndemâna sa deprind câte ceva din virtutile celor slujitori virgini, opaci la ispite. (norocu meu cã invãt greu si uit repede, cã dupã atâta lecturã sfântã eream pe cale sã devin monument de castitate , neprihãnire si nepângãrire. parol, asexuat ca un injer, nu alta, dragu de mine… offff)

acu, de când cu porcina,  tremur dân toate nodurile. mi se perindã prin fata ochilor toate momentele mele de glorie când doar asta auzeam: "porcu dracului", "te-ai imbãtat ca un porc", "porc egoist", "porc nesimtit/jalnic/puturos/josnic/imatur/mincinos"etc etc etc. a se observa cât de lipsite de imaginatie pot fi femeile. porc, porc, porc. bine dracu cã nu pun la suflet aprecierile lor, cã – la cât de paranoic sunt, acu, in plin avânt al gripei porcine – as fi fost deja internat la infectiosi. la cazuri terminale. dar kiar dacã pe cele aprecieri nu dau doi bani, asta nu mã face totusi sã scap de spaime in fata spectrului epidemiei. m-am documentat si am inteles cã mã pot proteja purtând mascã. mare brânzã, mi-am zis, sunt cel mai bun purtãtor de mãsti din istorie, incã una-n plus n-are ce sã strice, ba din contrã, vezi bine. asa cã am studiat atent si deja sunt pe cale de a alege modelu perfect. mã, nu-i de glumã, ce dracu, fiecare dintre noi tre’ sã se protejeze , sã aleagã masca potrivitã. is o multime de mãsti, la alegere: dupã culoare, dupã formã, dupã gust. sau dupã miros.

la job, acasã, pe stradã – purtati masca pe figurã. e in joc viata voastrã. vã arãt si voo câteva modele. io am ales deja, cred cã vã dati seama. o mândrete de mascã, numãru meu, chiar dacã e model mai mult pentru aviarã. dar merge si la porcinã. am ales. cã nu-mi permit sã risc. v-am zis doar cã-s ipohondru. si paranoic. si fricos. nu prea stiu insã cum o sã merg cu metrou’ cu masca mea, da’ vãd io. luptati pentru viata voastrã. spãlati-vã pe mâini, pe dinti, pe creier. si purtati mascã.

la inkiderea editiei: cica animalele trebe eutanasiate. gripa porcinã s-a confirmat si in vietnam, prima victima fiind o oaie. a luat gripa porcinã de la un câine. care o loase de la un iepure. care o loase de la o maimutã. care o loase de la o caprã. care o loase de la un cioban incepãtor, dã-l dreaq. care de fapt n-avea gripã porcinã. avea doar diaree. multã. amigdalitã si sida. de care a murit. eu am acvariu. cu pesti. fo 19. cu care mã inteleg perfect. mi-e greu sã renunt la ei, acum când nici ceas cu cuc nu mai am. si nici pe shefa. pãcat, avea tzâtze misto. sa ma fut in bolile voastre.

frumos.
o saptamina misto, cu drumuri, cu teatru, cu oameni noi si frumosi. si cu mine, cascând gura la tot ce se intâmpla in juru meu.
n-are sens sa ma apuc acu sa spun cit de faina e austria. viena. graz. e lesne de banuit ca nu se compara cu nimic de pe la noi. da’ astea deja sunt stiute. nestiute sunt insa o multime de kestii: de ex cind s-a ajuns la (stai ca acu scriu pe litere cum se numeste teatru asta) schauspielhausgraz, ashea, s-a vazut ce inseamna grija & interesul pt teatru: cladirile, amplasamentul, salile de repetitii, tehnica – o adevarata industrie. vorbeam cu cei din echipa tehnica si imi spuneau ca astia de la graz au intr-o singura sala de repetitii tehnicã si accesorii cit are tot teatru bulandra per total. si normal sa dai performanta, atita vreme cit ti se pune totul la dispozitie si esti tratat la adevarata ta valoare. iar statutul actorului e respectat. la noi – desconsiderare si nevoi. avem teatru doar pentru ca exista nebunii astia frumosi de actori, regizori si tehnicieni care-si dau sufletu pe scene doar de dragul artei. nedreptati multe, frate, si slabe sperante sa se indrepte ceva. da’ nu despre asta vreau io sa scriu, am zis-o asa, ca de data asta am fost implicat direct si am avut sansa sa vad tot ce presupune punerea in scena a unui spectacol, am vazut toate eforturile lor si am avut ocazia sa pot compara sistemele.
despre spectacolele jucate – nu prea stiu ce sa spun, nu ma pricep la teatru decit la nivel de privitor, de spectator. din punctul meu de vedere aproape toate spectacolele au fost bune, au venit toti bine pregatiti si chiar au meritat aplauze. mai putin o piesa a austriecilor si una a italienilor (ultimo grido di liberta) – si tre’ musai sa spun, ca m-a deranjat rau o faza: in piesa asta, a italienilor, nu s-au simtit ei bine pina ce n-au dat cu nitzel cacat in români. subiectu e slabutz rau de tot, e vorba despre huliganismul de pe stadioane si despre ce filosofie basita decurge d’aci. ceva de genu "realitatea noastra, a huliganilor, nu e ca realitatea voastra, a celor din afara". ce chestie… filosofia asta a trebuit pusa in scena pentru a fi inteleasa? Am zis, te doare mintea frate, se scalambaiau aia pe scena, au batut intr-o toba de mi s-a dereglat focusu la aparatu foto, au sarit ca dementii de se ridicase prafu 3 metri si au transpirat ca la sauna de te usturau narile pentru un maaaare fâs. si cind explicau ei acolo cu sârg despre filosofiile lor de doi bani si despre sentimentele marginalilor si ale huliganilor, na belea ca gasesc de cuviinta sa spuie ca, evident, peste tot gasesti inadaptati, peste tot gasesti huligani si necivilizati, peste tot vor fi oameni rau intentionati si scursuri asa cum peste tot gasesti si români. eee??? misto de tot, nu? asocierea asta, paralelismu asta a dat ca nuca-n perete… era totusi un fest international, kiar nu era nevoie s-o faca si aici. da’ asta e, nu prea mai poti spala romania la obraz… ma rog, dupa ce si-au terminat scalambaielile si urletele, sa vezi nenica ce aplauze, ce chiote si aclamatii pân sala, de parca taman ce se incheiase cea mai rasunatoare si fantastica punere in scena a lu hamlet. io recunosc, is priceput la teatru cum sunt la mulsu vacii sau la tzesut de goblenuri, da’ macar atita minte am in cap incit sa-mi dau seama ca a fost un cacat de text, un cacat de regie, un cacat de joc. muje ma.
la "bravo, ma!" ii pârasc pe unguri, cu piesa "lardman". super joc, text bun, cadru fain. oricum, ungurasii au fost buni cam la toate pesele. polonezii au avut si ei citeva momente de luat in seama, da’ dupa parerea mea nu cred ca piesa câstigatoare ar fi meritat sa fie a lor. dar pesemne ca altele au fost motivele, altele aranjamentele, altele nebanuitele cai. oricum, felicitari pt ei, au un teatru bun, au actori mari.
pesele noastre, ashea, ca-s subiectiv, au fost cele mai faine. Voi da la sfirsit amanunte despre cele 3 productii romanesti. Sa ma apuc sa povestesc piesele? N-ar avea niciun farmec. Asa ca o sa vars un sac de poze.

 

 

 

 

 

 un spectacol care m-a impresionat mult (mai ales ca era in limba romana). si da, de unde stateam io, vedeam perfect sub fustele actritelor. marchisano, scuze, dar era prea tare si spectacolul kiloteilor tai

de la stinga la dreapta: marius capota (rolul abjectu), manuela ciucur (clienta), adrian ciobanu (alex) si andreea paduraru (cris). masa era plina de tampoane, unele mai parfumate ca altele. am verificat cu atentie amanuntul  

 

pe fundal, pasarica, prietena omului  

verdict final: PUTE! ))))) 

 

si gasca  

si alte AMANUNTE:

Re:Re:Re: Hamlet
@ De: Maria Manolescu; după blogurile oZAness şi Zuzu
@ Regie: radu apostol
@ Cu: Andreea Boboc, Viorel Cojanu, Cosmin Seleşi

Dacă ai avea 1000 de vieţi, n-ai păstra una pentru experienţa ratării? Să nu-ţi pese de cum te judecă lumea, chiar dacă miroşi urât într-o sală de teatru? Dacă într-o mulţime te simţi mai singur decât când eşti singur, atunci cum te simţi într-o sală de teatru? Dacă eşti tânăr şi iţi vine să faci lucruri care nu se fac într-o sală de teatru, ce faci – într-o sală de teatru? Ştirile se mută pe bloguri. Noi vedem ştirile din capul bloggerilor. Trei oameni văd un spectacol cu Hamlet. Noi vedem spectacolul din capul lor.

Spectacolul s-a jucat pe 22 mai 2008; au fost două reprezentaţii: la orele 14.00 şi 15.00

—————————————————————-

Buy me with a coffee
@ De: Peca Ştefan; după blogurile oZAness, Kaizer Gogu şi Janie
@ Regie: Ana Mărgineanu
@ Cu: Cristina Marchisano, Laurenţiu Bănescu, Katia Pascariu

Cum ar fi dacă de data asta tu ai fi super eroul? Şi dacă ai putea să controlezi spaţiul şi timpul? Să fii protagonistul? Poate un poet star rock? O zeiţă punk? O prinţesă războinică? Un erou social al standup comedy-ului? În seara asta trei oameni obişnuiţi au şansa să fie eroii lor preferaţi în faţa publicului. Lupta a început, armele sunt poveştile lor iar miza e un mod diferit de a vedea viaţa în cenuşiul Bucureştiului.

Spectacolul s-a pe 23 mai 2008; au fost două reprezentaţii: la orele 16.00 şi 17.00

—————————————————————-

Scent of a woman
@ După blogul meu
@ Regie: Daniel Popa
@ Cu: Marius Capotă, Manuela Ciucur, Adrian Ciobanu, Andreea Păduraru, Cristina Marchisano

Reacţii după lectură:¨…nu pot să cred că alte bloguri nu se găseau de unde să se inspire pentru o piesă de teatru decât dintr-un blog plin de organe sexuale. Am citit despre acest eveniment şi am fost foarte surprinsă să aflu că e vorba despre un festival internaţional, este jenant ca România să fie reprezentată de un blog despre menstruaţie. E vorba de România, de ţara noastră, e un proiect european de talie mare, participă o mulţime de ţări. Cum de se poate întâmpla aşa ceva? Ca şi la Eurovision unde ajung numai ciurucuri, acum şi la festivale internaţionale de teatru ieşim cu ultimele scursuri să ne reprezinte ţara. În numele cărei arte se alege aşa un dramaturg? Cum să reprezinţi România cu o piesă despre tampoane? Băi pe ce lume trăim!!!!!!!! Am citit câteva rânduri din acel text şi mi s-a întors stomacul pe dos. Mai mult de două rânduri nu se poate citi pentru că este execrabil. Şi toate ziarele s-au îngrămădit să scrie despre aşa ceva. Zici că tu habar nu aveai? Mă îndoiesc, eu cred că ai plătit o căruţă de bani ca să ţi se joace piesa, că aşa e la noi, poţi cumpăra orice, numai talentul nu. Asta e ţara în care trăim. Eu aş arunca cu ouă clocite în tine pe scenă huoo…¨ Postat de escu … 10.02.08 – 22:20:51
Reactii dupa spectacol? Aplauze, aplauze.

Spectacolul pe 23 mai 2008; au fost două reprezentaţii, la orele 19.00 şi 20.00. cu aceasta piesa s-a inchis festivalul.

PREMIANTII

Teatrul Bulandra a obţinut locul al treilea la Festivalul Blog Theatre de la Graz, Austria,  cu piesa „Parfum de femeie", în regia lui Daniel Popa, dramatizare după textul meu cu tampoanele parfumate. Locul al doilea  a revenit spectacolului „Insomnia 6.a.m. Girl", Italia. „Wethekidsofthenet", regizată de polonezul Szymon Wroblenwski a obţinut premiul I.
Au concurat 14 piese din România, Italia, Austria, Polonia, Ungaria.

Organizarea a fost perfecta, austriecii astia parca-s nemti, ai dreaq… totul bine pus la punct, aranjat, pregatit… o saptamina care a trecut intr-o clipa  
Multumesc celor care au votat productiile romanesti si toata admiratia mea actorilor si oamenilor de teatru romani implicati in acest proiect.

Pai nah, io nu prea stiu ce sa zic… chestia m-a luat prin surprindere si chiar daca as fi fost pregatit, tot n-as fi stiut ce sa zic. Io’s sincer, recunosc mereu cind sunt depasit de situatii. Si asta mi se intimplã permanent… da’ asta e o alta istorie

Aici sunt concluziile finale:

http://stg.beepworld.de/blogtxt/forum/viewtopic.php?t=257 

Felicit pe / si ma bucur pt ceilalti cistigatori:

http://ozanessme.blogspot.com 

http://zuzu.voce.ro 

http://kaizergogu.blogspot.com 

si (de care-mi place mie mult)

http://janie.weblog.ro 

Despre ce inseamnã acest proiect:

http://www.blogtheatre.net 

 Dap… frumos project. Si frumosi oameni. Si ma bucur ca blogul românesc e atit de inteligent, de frumos si jmeker incât sa se tzinã de mânã, pe scene mari,  cu teatru românesc.

Acu, nah, toata lumea stie ca io-s primu si intâiu fan a lu Alina Plugaru. E drept, uneori ne desparte cite o competitie, da’ lucrurile merg mai departe. Si asta in beneficiu tuturor. Ce mai face fata asta a mea ??? Pai nah belea, ce dreaq sa faca, deskide scoli. Cum ce scoli ? Pai, nah, scoala de supt pula. Beyyy, nu râdeti ma, ca e treaba serioasa… la scoala asta, la cursuri, se va munci pe rupte. ããã, pe supte, pardon… In sensu ca pt 150 de lei, toate absolventele pot primi diploma de merit cu premiu I la muie. Parca le vad pe proaste bucurindu-se, vaaaaiii dragaaa, am luat premiu I la muie, iti dai seama ??? e prima oara cind iau si io un premiu, fatah… Sau «te rog sa-mi vorbesti cuviincios, ca sa stii ca eu sunt absolventa scolii Alinei Plugaru, trateaza-ma cu respect ca altfel …….»

Ce vor face româncutzele noastre la scoala lu asta??? hehehehehehehehe, pai o vor cam suge. Ce-ai facut draga la cursuri ? Ehh, am cam supt-o. SI la seminarii? Am frecat-o… Ce ba, baiete, asta e kestie cu skepsis… Ai imajinea ??? Ele, frumos aliniate in banci, cu cite un pulete pe banca  (recuzitã si material didactic  fiind vibratoare moderne, individuale)… molfaindu-l pe pulete crispate si fara pricepere, straduindu-se sa respecte cu strictete sfaturile doamnei profesoare… Si p’asta, pe profesoara Alina, mergând cu liniutza in mâna printre banci si aplicând mici corectii neatentelor…  Evident, se vor naste invidii (marunte, dealtfel), «ai vazut draga ce bine o suge aia din prima banca ???,  / ei, ash, o suge a proasta, vrea doar sa se puna bine cu profa ». « ai vazut draga ce nota mare a luat aia ??? a luat pe dracu, a copiat, da-o drac de curva » Evident, vor fi si incidente mai putin placute, in sensu ca la scoala asta au acces femeile de toate vârstele, si daca se va inscrie si f’una sarita de 60 (ce, ea n’are dreptu ???), s-ar putea sa-i rãmâie proteza’nfipta’n puleac si sa ramâna proasta cu gura punga (si mi-am spus sa nu uit sa dau cu fixodent la greu, mi-am zis, dar na, ce ghinion…).

Pe linga cursurile de supt, fatucele vor invata si despre igiena intima , coordonate de medici specialisti. Scoala serioasa monsher, vedeti ??? Fetele vor sa invete, fetele vor sa aiba Scoala. Deci nu e de gluma.  Ministeru de resort ar trebui sa ia masuri si sa acrediteze scoala asta. Pentru ca, se vede limpede, invatamântu românesc a trebuit sa astepte vreme indelungata frate ca extempORALU sa fie cu adevarat ceea ce trebuie sa fie. Si in felu asta, poate ca pentru prima data, invatamintu nostru si obiectu sau de studiu fi-va sa fie exact ceea ce e : o pula.

Ba frate… ce dracu sa mai spui ? Cineva care sa ma-mpuste, dracu… Asta de ciuda ca nu s-a deskis si o scoala pt masculi. Nu de supt. Ci de limbi. Ca mi-as fi dat dracu si io doctoratu la ce dictie am si la cite cuvinte stiu  …

PS_

Cica pe ea, pe doamna profesoara a invatat-o un barbat cum s-o suga… hehehehe, hai ma, ce dracu. Si cica scoala asta isi va tine cursurile intr-un hotel. Hehehehehehehehehe… pai cum dreaq sa nu…

Si mai zice doamna profesoara ca o femeie isteata nu trebuie sa vina decit o data la cursuri… kiar sunt curios, cite femei istete o avea tara asta

Asa ca fetele, puneti-va cu burta pe carte si cu gura pe ce zice tuta asta, ca al’fel ati trait dejaba…

Alina Plugaru… nah… ce dreaq sa mai zici…

mah, da’ e vedeta ??? E!

Mtto : Când eram mic imi doream si eu un tampon, ca sã pot si eu sã inot, sã dansez, sã cãlãresc si sã fac tot felul de chestii ca tipele din reclame…

ZIUA 1

Nu mai stiu ãstia ce sã inventeze, frate… tampoane parfumate, auzi… hai bã, ce dracu… Sandu roseste si intoarce capu, jenat. Asta e tovarãsu meu. Alex. Alexandru. Sandu. A facut medicina si matematica. Da’ are master in comunicare. Baiat destept. Frumos rau de tot. Si rusinos ca o pasarica de pension. Lucreaza de 5, 6 ani in publicitate (de 7 ??), acum e la o companie cu greutate, manager de proiecte, sef pe campanii, sef pe conturi – cacat, d’astea de se-ntimpla prin marile companii de publicitate Uneori ma cauta. Când e in belea, când are nevoie de idei. El zice despre mine ca-s gura bogata, ca am idei amuzante. Io-l las sa creada ce vrea, ce sens ar avea sa-i fracturez copilaria?? Heheh… sh-apoi mi-e la indemâna sa-l ajut, e amuzantã lumea lui. Si plinã de femei frumoase. Uneori kiar curve hehehe. Sau tot timpul? Acu a venit la mine cu o nouã campanie – pentru niste tampoane parfumate, un produs nou cicã. M-a rugat sã-l ajut pe zona de creatie, ca ar fi “un pic complicat” de data asta… Ce e, coae, complicat? Un produs nou, da? Tampoane parfumate zici? Le baga fata la kilotzel si-i miroase gura a flori, nu? Ce dreaq e complicat? Lume lume, pentru prima oarã’n lumina reflectoarelor, vi-l prezentãm pe tamponu parfumat!!! Kiar el!!! (are aripioare?? ingereaza mult likid??hehe) Usor de aplicat/montat/fixat, inlãturã mirosurile neplacute printr-o simplã crãceala, de la prima aplicare. Femei din toata lumea, crãcitzi-vã!, d’acu’nainte nimic nu vã mai poate inhiba, pãsãrica dvs va mirosi a primãvarã eternã (hai nu zãu…). CE mare kestie? Cam asa, nu? Heii, stop. Stop, pune frâna, opreste-te, zice asta, jenat. Nu e chiar asa simplu, problema e complicata. Cu adevarat complicata. E vorba de client. Si de niste pretentii de care trebuie sa tinem cont. Accepti? Te bagi?

Cacat… mai bine refuzam. Dar asa sunt lucrurile, când totu merje bine, musai tre sã aparã ceva care sa-ti fute viata… In cazu meu, tampoanele astea parfumate mi-au scurtat zilele. Si mi-au redeskis ulceru. Si m-au fãcut sã aflu – pt a câta oarã? – ca-s un om de cãcat…

ZIUA 2

La agentie. E 10 dimineata. Trebuia sã vin la 9. E prima sedintã pt produs. Se face darea de seamã, se ia la cunostintã, se fac primele planuri, kestii interne. Ekipa e formatã din fo 17 oameni, de fapt din 14 femei si 3 oameni (hehe): io, sandu si incã unu’. Pe multe dintre gagici le cunosc, am lucrat cu ele la mai multe faze, câteva kiar sunt de luat in seamã, tzâtzã, crac, cur. Surprinzãtor – si minte. In mijlocu mesei de lucru, o cutie cu tampoane – obiectu studiului. Prezentãri, strinjeri de mâna, salut-ce-mai-faci-bine-etc-etc. si Sandu, cu aeru lui serios: Va trebui sã tratãm cu toatã atentia aceasta campanie, e vorba de un client important. Avem 2 saptamâni sa concepem proiectul, de la fronturi, pâna la vizuale, cu tot cu scenarii, bugete etc etc etc. Si bla-bla-bla. In momentul de fatzã, mai zice – sunt in desfãsurare 4 campanii pentru ããã… produse ããã… similare ce tin de ããã… igiena doamnelor (si roseste cu simtz de rãspundere…, si se strãduieste sã nu se bâlbâie… si prea delicata e pt el problema… si…). Ce e nou la produsul nostru? Ce-l face sa se departajeze de restul ofertei? Ei bine ããã…, ããã… e parfumat, ma rog… Pe mine mã umfla râsu’, intind mâna spre cutia din mijlocu mesei, extrag un astfel de tampon, il lipesc de nas si trag, adânc, pe nãri. Miroase. A lavanda? Ceva de genu’… Gagicile zimbesc pe sub gene, un pic stânjenite de ceea ce fac io… Alex se uitã strâmb la mine si ma roagã sã nu fac misto. Io, cu tamponu parcat intre nãri, il privesc mirat. Ce misto fac, coae?? Nu tre’ sã verific “proprietãtile” obiectului de studiu? Nu tre’ sã-l cunosc? Sã mã-mpretenesc cu el? Cã doar va trebui sã-i fac publicitate, nu? Ca sã-l vâr pe gâtu’(!?!?) consumatoarelor, tre’ sa ii inteleg rostu, performantzele, necesitatea si apoi sã le fac pe gagici sã nu iasã din casã decât cu tamponu infipt fix intre labii, nu? Drept pt care imi lipesc iar tamponu de nãri, inkid okii si trag cu nesatz… Dap. Miroase. Si miroase frumos. Kiar pare ceva eficient, ceva cu rost frate. Un produs care meritã sã fie cunoscut si folosit. Si lucrurile mi se par simple. Si kiar frumoase… Deja am imajinea unui posibil shnur, un montaj cu câteva cadre dinamice, cu o gajicã trendi-cul-glamur&fensi, veselã nevoie mare, care merje plinã de vânã prin multime si-i curje dân cur, de pe sub poalele fustei, o cascada de petale de roze si crini… Ea zimbeste stralucitor si imens, tuturor, unii se opresc din drum sedusi instant de femela asta tonicã, sigurã pe sine, plinã de viatzã, fãrã nicio grijã… In urma ei nu mai ramâne decât un covor de petale parfumate si o mânã de prosti care adulmecã siderati miresmele … Care sã fie secretul ei? Zbang, flash 3D in point fix cu tamponu fericirii. Si voce backoff: D’acu’ ai de ce sã fii multumitã… Parfumul increderii in tine. Si script informativ: noile si unicele tampoane parfumate. Pentru ca fiecare zi sã fie fãrã griji. Am imajinea. Si zimbesc tâmp, cu nasu-n tampon.

Zimbetu meu tâmp se curmã când alex anuntzã problema: clientul, din cine stie ce motive, doreste ca in campania pt acest produs sa nu aparã sub nicio forma, da’ sub nicio formã cuvântul parfum. Sau parfumat. Sau arome, sau tot ceea ce ar tine de miros. Ããã ???? Bã, voi sunteti prosti? Pai cum pula mea sa facem reclama la un produs cu o individualitate clarã, cu un scop superdefinit si targetat fãrã sã ne folosim de kiar argumentu principal?

Mâine vom afla cu totii pozitia si dorintele clientului mai spune sandu, in timp ce io injur mãrunt dar evident… pânã pe la ‘fo doo se discuta de canale media, de tipologii de campanii, de maniere de abordare, de pizda ma-sii mai stie ce, ca mie deja mi-era foame si subiectele in discutzie pãleau gratzios in fatza decolteului lu’ aia de peste masã. Am plecat de la agentzie catre jobu meu de zi cu zi, cu mintea incã la tzitzele lu aia si cu aroma tamponului in mucoasã

ZIUA 3

Ora 9. asta era ora la care trebuia sa fiu in agentie… dracu a fost, ca io nu. Am ajuns pe la fo unshpe. Când intru, zimbetu meu seducãtor se crispeazã si isi pune mâna la oki a spaimã. Când intru, zâmbetu meu seducãtor ingheatzã voluntar. Când intru, zimbetu meu seducãtor cere o pungã, isi bagã deshtele pe gât pân la cot si vrea sa borascã a repulsie/greatza/oroare. Când intru, zimbetu meu sedu… Motivu? In capu mesei trona un… o… o ????… o… un… o femeie?? Doamne-aparã-si-pãzeste imi vine sã strig, cu okii la oroare… imi dau seama ca tre’ sa parez cumva shocu, sa disimulez, sã mã impiedic urjent si sã mã adapostesc pe sub mese, sã mã fac cã’s apucat de streke, sa… pula mea, ceva cât sã fac sã ascund, sã maskez reactia mea de un penibil infinit, reactia mea in fata arãtãrii… Arãtarea e o femeie. Un monstru-femeie de fapt. Sau o femeie-monstru? E ceva ce n-am mai vazut nici pe net. Ceva ce cu adevãrat n-am vãzut niciodatã. E un mutant??? Doamneee, un mutant… O subspecie??? Giganticus Osânzae Tenebris…O gresealã geneticã, doamne, o-un ceva ingrozitor. Mutatio Horibilis Femina… Sã mã gândesc cã e grasã, ar fi ca si cum as sfida realitatea. E imensã, nu grasã. E giganticã. Doamne, e infinitã ???? Mã intreb cum au adus-o aici. Cum au bãgat-o pe usã. Poate pe geam? Macarale n-am vazut in curte… Se teleporteazã? E imensã, doamne aparã si pãzeste. O femeie obezã. De trei ori obezã. De trei ori? De trei x 1.000.000.000.000 obezã. Carnis Imensitas Repugnatio??? In camerã s-a fãcut liniste, pesemne reactia mea nu e mult diferita de reactziile celorlalti de la ora 9, dar e mai putin mascatã. Sau aproape deloc. Femeia(??) aia mã priveste fix. In valurile de grasime, okii ei sunt mai mult probabili. Mai degrabã ii intuiesc privirea, decât sã ii vãd okii. Are 3 metri pãtrati de fatzã. Cu fãrã-numãr rânduri de gushi&fãlci&buze. De sub ureki ii curg hãlci. Râuri. Râuri zic??? Fluvii…Fluvii de hãlci, fluvii de hãlci, cu tot cu delte… Masivitas Hororris Imposibilum… Un abator imund. Simt ancestral cã undeva, in nordu atlanticului, balenele sunt invidioase, se rãzvratesc pline de pizmã. Pe la tropice, elefantzii protesteazã shocatzi. Porcul românesc mangalitza are alurã si gingasie de mielusel in comparatzie cu asta. Lumea mea s-a skimbat definitiv. E imensa. N-am mai vãzut asa ceva. E de bâlci ? Circul de stat nu a aflat de ea ?? Da’ cartea recordurilor ??? Stã pe douã scaune. Si sunt putine. Pe masã ishi revarsã fo 5 kintale de tzâtze. E la 2 metri de masã si burta tot nu ii incape sub lemn. Picioarele nu i le vãd si ii multzumesc lu dumnezeu. Doamna reprezintã clientul spune Alex vizibil jenat de situatie, si pune capãt urgiei. Mã invitã sã iau loc. Mai e un singur scaun liber, unul singur, lângã odioshenie. Va trebui sã stau lânga harpie ??? Doamneee, nu!! MA ia cu spaime, Urgia incepe iar. NU acolooo, nu lângaaaa eaaaa, va rog, vã roooog, imi vine sã strig. Si kiar strig, in sinea mea, pe muteste, pe oki si pe nãri, din suflet… Sunt un nemernic, e pentru prima oarã când regret cã intârzii la intâlniri, ca nu respect programu, ca mã doare in cur de orar. Faceti cunostintã, mai spune Sandu, parcã scuzându-se. Futu-te-n cap zbier io, tot in sinea mea, fãrã nu se poate?? Dacã mã inghite? Intind mina tremurind, ea ma atinge cu o palmã cât pulpa de vitã, umedã si lipicioasã. Buzele ei se miscã rotund, rostind un nume pe care nu-l aud, sunt sub imperiul fricii, incep zilele groazei, imi zic, nu expiraaa cã mã dobori, nu inspira – cã mã inghitzi. Doamne, scapã-mã, de ce am intârziat? Penitentzã, ratatule, taci si inghite acum, asta e pedeapsa ta, ia loc lânga monstru si pãzeste-tzi viatza… privesc cu teamã, si numa in fatzã. Mã feresc sã intorc capul cãtre ea, desi curiozitatea functioneazã ca un magnet. Fãrã sã vreau, okiu-mi cade, din coltz, pe jenunkiu ei. Jenunkiu ei imi pare un cur de porc miluit câteva crãciunuri consecutive… Unturae Mundanum Deversorum… e apocalipsa, frate…
Nu mã pot concentra la ce se discutã, ma gândesc numa cum a fost adusa asta aici. A urcat cu liftu??? Parkã astia nu aveau lift de marfã in ajentie… A urcat pe scãri? In câte ore? Au spart peretzii?? Aaa, au scripetzi… Cum s-o deplasa? Sau se rostogoleste?? Leviteazã??? O dormi in pat? Si ce fel de pat?? De unde-si cumpãrã kiloti? Kilotzi????? Ughh… Ce fel de veceu o avea?? Veceu ??? doamneee… Doamneee, asta se cacã????? Si dacã da, doamneee, cât???????????? ooooooooooooooooohh, imaginea e tenebroasã, terifiantã, mã cotropeste, ma sufocã, ma ia cu transpiratzii si nu stiu al’ceva ce sã fac decât sã iau un tampon de pe masa si sã-mi tamponez fruntea. Adâncit in cele gânduri, o fac masinal, mecanic. Alex tuseste cu subintzeles. Imi dezlipesc tamponu de frunte si, ca sã dau o logicã mai demnã gestului, mã fac cã doar il miros… Proasta alegere, oroarea vorbeste lânga mine: fitzi cuviincios, va rog… ããã…ma scuzatzi zic, voiam sã vãd dacã ããã… dacã miroase, si da, miroase, kiar miroase, dom’le, ce kestie, ããã…miroase fain, ããã…vã felicit pt ããã…produs. Se uitã inkizitorial la mine si mie mi se strânge gaura curului ca la examenu de stat. De m-ar suna telefonu, sa bag o minciunã si sã plec dracului spre lumi mai sigure…

Discutzia se reia si, printre picãturi, incercând sã mã reculeg, intzeleg cã alex ii explicã balenei ucigashe (Incredibilis Magnum Balenicus???) de ce e bine sã folosim totusi ca argument comercial faptu cã tamponu cu pricina e parfumat. Alex vorbeste, vorbeste, argumetatia lui e de bun simt, e fireascã, logica e la indemâna oricui. Monstrul tace si ascultã. Dupã fo zece, cinshpe minute de vorbe destepte, alex se opreste. E liniste. Parcã asteptãm un verdict. Ne uitãm intre noi cu coada okiului si ne felicitãm in gând cã alex a avut inspiratzia discursului, cã a fãcut-o pe reprezentanta clientului sã inteleagã cã e important sã aratãm cã acest produs e cu atât mai bun cu cât are si proprietati in plus fatã de altele din aceeasi categorie. Cã nu are logicã dorinta ei de a NU ne lega de faptu cã tamponu e parfumat… Cã acest produs e unic pt cã miroase, ca e parfumat si taman pt asta meritã cumpãrat. Cã pe piata produselor de profil, ãsta e mai dat dracu decât celelalte. Si singuru lui atu in fatza celorlalte produse e PARFUMU. Un tampon odorizat. Parfumat. Frumos mirositor. Aromat. Aromatizat? Aromatizant! E unic mah, mortzii lui de tampon, e singuru care nu pute a bumbac si bandã adezivã ci a magnolie. A levãntzicã. A garofitzã sãlbaticã. A flori si fructe de pãdure. Miroase de-mi vine sa-mi fac ceai din el, nu alta. Si-l vârã gajika-ntre craci si-i bei limonada din pizdã. O cauti pe proastã pe sub furouri si iti pleacã mintea-n cãlãtorii, te uiti la flocii ei da’ vezi plaje exotice cu palmieri infloriti, te uiti la pubisu ei – da’ vezi munti ai lu venus tapetatzi cu flori-de-coltz. O pizdã inmiresmatã e o permanentã invitatzie la visare, un trip exclusivist… tamponu ãsta e minune. Aproape cã uiti cã tre’ s-o futi… ma rog… Alex a terminat de vorbit. Alex a fost tare. Alex stie. Alex zimbeste profi si o priveste pe grasã. Lamantina inchide o agendã si spune: NU.

Pardon?? Ce nu??? NU. Adica???? Adica NU. Si deja v-am explicat asta dumneavoastrã personal in discutiile anterioare, pânã sã ne apucam de lucru in echipã. Sau am incercat sã vã expun pozitia mea. Si vãd cã nu ati priceput ce vreau. Asa cã repet acum pentru toatã lumea aici prezentã: NU vom aduce in argumentarea comercialã faptul ca acest produs e parfumat. DE CE???? intreaba Alex mirat pân la dumnezeu… Pentru cã nu trebuie sã ne axãm pe ideea asta, am mai spus! Doamnele si domnisoarele vor intelege dânsele ca produsul nostru e mai bun decât celelalte dupa ce il vor cumpãra. Dar… incearcã alex… Niciun dar. V-am spus de la bun inceput cã vreau sã evitam acest aspect, cu mirosul… Gânditi campania ca pentru un produs obisnuit dar totusi special, unic. Noi plãtim, voi vã faceti treaba. Si campania trebuie sa aiba success. E obligatoriu. Si va trebui sa garantati succesul campaniei. Dar ne luati taman clu-ul produsului, skepsisul, smekeria cu care putem agãtza clientii, cum sã garantãm? zice alex… Dacã nu ne folosim de treaba asta nu obtinem efectul scontat, iatã, sã vã explic…, mai incearcã alex Nu-mi explicati nimic, nu putem iesi cu reclame la acest produs spunând ca e parfumat. Si cu asta, basta. Dar de ce, pentru numele lui dumnezeu, intreabã sandu… Taman pentru ca e parfumat rãspunde bestia, taman pt cã e parfumat si nu trebuie sã se subânteleagã cum cã femeia ar avea anume probleme in sensul acesta si pentru a scãpa de acele probleme e nevoitã sã foloseascã aceste subterfugii… n-n-nu… nu pr… nu pr-pricep, nu vã inteleg, se bâlbâie alex Nici nu trebuie, zice masivu de untura, nici nu trebuie, nu sunt lucruri care sã vã priveascã, doamnele de aici cred cã au intzeles ce vreau sã spun si imi dau dreptate. Alex ramâne nãuc, cu gura cãscatã. Fetele privesc in jos, nimeni nu mai spune nimic. Io incerc sã pun cap la cap cele spuse de harpie. Sã inteleg ce doreste de fapt. Sã ii inteleg modu de logicã si sã mã pliez pe gândirea ei ããã…ma scuzati zic io… ca sã intelegem si noi. Deci dvs spuneti cã nu tre sã bãgãm in reclame faptu cã tamponu ãsta e parfumat. Desi este. Cã tre sã gãsim altã kikitzã da’ nu asta cu aroma, cu mirosu. Desi altã kikitzã n-are. Cã tre sã facem o super campanie care sã aiba un succes remarcabil si sã si garantãm asta. Cã tre sã facem cunoscut acest produs mai mult decât sunt celelalte – si piata e plinã – cum-necum dar fãrã a mentiona sub nicio formã cã e parfumat. Da? Da, rãspunde grasa, scuturându-si colacii de slãninã de sub barbã. Doamnã, zic io, hai s-o lom asa: deci tamponu ãsta e d’ãla de “toatã ziua”. Asta am intzeles-o de ieri de la brifing. Asta nu absoarbe “likide”, nu e de 3 picãturi, nici de cinci nici de unshpe, nu are gel transformabil prins in structuri novatoare, nu are aripioare aerodinamice, nu are canale cu alveole speciale sau spirale, nu suporta de 3 ori greutatea corpului si când vorbim despre el nu e nevoie sã jonglãm cu sintagme gen “acea perioadã a lunii”, “orele când sunt indispusã”, “micile griji in plus”, “zilele sensibile”, “momentele dificile, perioadele delicate”. E doar «de toatã ziua». E DOAR un tampon odorizant, nu ? Singuru lui rol e de a parfuma, nu??. De a inmiresma, de a schimba izul, mirosul, de a improspãta. Da ? Da. Pãi atunci, dacã NU arãtam asta, ce dracu are el in plus fatzã de altele???? Cu ce-l facem mai interesant? Mai dorit? CU ce il departajãm de restu ofertei? Nu cu aceastã calitate?? cã e parfumat??? Ba da, dar nu trebuie sã se spunã asta, intelegeti si basta. Doamna, io-s prost, io nu inteleg… Domnule, vreau sa se faca o campanie de efect, vreau ca produsul sã fie cunoscut. Dar nu vreau ca acest produs intim sã aducã in discutie publicã faptul cã femeile au nevoie de astfel de… de ajutoare pentru ca ar combate ceva anume, ceva ce doar femeile trebuie sã stie, ceva ce e prea intim si nu trebuie arãtat, spus sau lãsat sã se inteleagã, cum sã spun, e jenant cã-mi cereti sa vorbesc despre asta, faceti ce vã spun si totul va fi ok. Haideti sã nu complicam lucrurile, sã gãsim o formulã perfectã care sa sustinã marketingul si… doamnã, mã scuzati, e absurd ce cereti. Zãu asa. Mai ales cã nu inteleg nici mort. NICI MORT! Dacã acest tampon existã si e folositor, dacã isi dovedeste necesitatea, dacã ajuta la ceva anume, dacã inlaturã mirosurile neplãcute, de ce sã nu strigãm asta in gura mare ??? taman in asta consta performantele produsului la care ne cereti sa-i facem reclama dar ne taiati exact argumentul principal. NU VREAU SA SE VORBEASCA DESPRE PARFUMUL PRODUSULUI tzipã grasa, exasperatã de insistentele mele… Nu vreau sã se pomeneascã de faptul cã tamponul e parfumat. NU vreau si gata. Nu vreau ca ceva intim, stiut doar de femei, sã ajungã subiect de glume proaste. Nu vreau sã se strige in gura mare niste lucruri care nu le privesc decât pe doamne. Si care lucruri nici nu sunt adevãrate in definitiv. Tamponul e parfumat nu pentru cã ar fi nevoie sã fie parfumat, ci doar asa, cã… doar pentru… doar cã asa trebuie, poftim. Doamna, sã lamurim kestia, rãspund io, tamponul asta e parfumat pt a inlatura mirosurile neplacute ale p… ããã, ale… nah, pt a inlãtura mirosurile, ati fost de acord cu asta, ce naiba, doar ce m-ati aprobat, iar acum sustineti contrariul… Domnule, in principiu asta e rolul produsului nostru, dar aceastã calitate trebuie mascatã cumva, femeile vor descoperi singure si vor sti ele ce si cum, DAR incã o data spun, aceasta calitate trebuie ascunsa pentru cã altfel, dacã recunoastem public in clipuri, in instrumentele de publicitate cã acest produs are acel rol bine definit, ar insemna cã am recunoaste implicit si faptul cã femeile au o problemã in acest sens. SI NU AU ???? NU. Bã, asta e bãtuta-n cap. Asta e proastã. Bã, asta e nebunã??? Stau ca prostu cu gura cãscatã si mã uit si io nauc la mutra ei. Are capu mare cât vaca de Buzãu. Uuuu, futute-n cap de acefalã… Fruntea ii face cute, colacei. N-am mai vãzut frunte d’asta bãi frate… Mã uit ca bou’ la ea si nu stiu ce sã zic… Intervine o gajicã de peste masã spunând cã bine, o sã vedem noi, intelegem ce vreti sã spuneti, evident, intr-un fel vã dãm dreptate, intelegem, o sã incercãm sa tinem cont de dorinta dvs, idei sunt o multime si dacã jalonãm cu grijã drumul vom sti cum sã procedãm. Gagicutza asta are dictie buna, observ io, vorba clarã si ingrijitã. Senzorii mei depisteazã urme clare de diplomatie si inteligentã. Mai depisteazã asa: doo tzâtze de luat in seamã, un decolteu timid care – ma gândesc io – ar trebui incurajat, o mutritzã dulce, cu oki misto… ieri n-a fost ??? cum dreaq de n-am obseravt-o?? Imi intreb senzorii ce cred ei despre curu ãsteaia si senzorii plescãie de plãcere… a-ha… bine fãh, gata, capitolu cu remarcatu s-a consumat, urmeazã ãla cu marcatu… intr-un fel ii multumesc in gând gagicii asteia pt evadarea oferitã, pt interventia ei. Ma hotãrãsc sã tac dracu din gura, sã-i las pe ei sã porneasca jucãria si, pe parcurs, o sã vãd de unde-o apuc pã treabã si ce-mi va reveni mie sã fac… numa cã deja simt cã ceva e putred… simt io ashea cã o sã ne cam invârtim a proasta in cerc, cã… dap, actiunea «tamponu parfumat» nu-mi miroase’a bine… Tu’tzi mortii tãi de viatã… de ce dracu i-am promis io mã lu ãsta cã-l ajut ?? Va fi greu… greu al dreaq…

ZIUA 4

Sunt adormit, posac, lipsit de nerv. Am ajuns greu al dracu la agentie, am intârziat ca de obicei. Si tot ca de obicei putin imi pasã.

Urcând cele doo etaje ii gãsesc pe toti la tigarã si cafea, discutând aprins despre… despre habar n-am ce. Sedinta-atelier nu incepuse, mormanu de osânza anuntase cã intârzie. Vestea asta m-a inviorat nitzel drept pt care cafeaua datã de Sandu incepe sã aibã gust. Mai ales cã o vãz pe cris – (aflu ca o keama cristiana, gagica diplomata de ieri) cum gesticuleazã la fo 5 pasi de mine – si tzâtzele i se miscã haios sub camasã. Imaginea asta-mi face si mai bine, spiritu meu la asemenea stimuli incepe sã se trezeasca in rejim de urgentzã, se freaca la oki, isi trage kilotzii din cur si se apucã de analize. Dap, e mistoacã gajica, e interesanta, e marfã, zice spiritu… ãhã, arata beton, ii rãspund io lu spirit (si-mi promit ca pe viitor voi fi atent si la ce spune). Are oki frumosi, verzi? albastri? gropitze-n obraji, buze belea. Spiritu imi sopteste la ureke ceva si de craci si de cur si de glezne numa cã nu apuc sã-i raspund cã gajica ia directia mea si mi se opreste-n fatzã – ce faci? analizam, raspund io… analizai? ce? Proportziile… Aaa, proportziile… ale cui? Ale campaniei, ii rãspund… Râde. Râde frumos de tot. Stie exact ce am vrut sã spun. Asa cum eu stiu cã am spus exact ce ea dorea sã audã. Dar ca nici moarta n-ar fi recunoscut asta. A dreaq curva, mie-mi propui fãh jocu ãsta stupid de’a soarecele si pisica ? hehe… Si? cu ce ne vei distra azi? Sã vã distrez? n-am talent… de ce nu vã luati un bufon, ceva…, scuze, nu asta am vrut sã spun (si roseste??? da mah, sa fiu al dracu, gajica roseste mirific), ziceam cã ai un fel comic de a expune ideile, esti fani, tonic… ihi, ii rãspund cu okii tzintã pe tzâtza dreaptã unde sfârcu fãcea insistent cãciulitzã cãmãsii. Ti-e frig? o intreb, Frig? repetã ea miratã, cu o sprinceanã arcuita… Nu, de ce? Ashea, intrebam si io… sandu vine si mã trage de lângã ea cerindu-si scuze si-mi spune cã pânã apare orca ucigashã va trebui sã discutam amãnunte clare vizavi de afisaje si regia campaniei si cã ar fi bine sã pun deja pe hârtie câteva idei. Coae, mã lasi ? zãu, nu-mi arde, nu vãzushi ? aveam si io o conversatie savantã cu gajika aia si tu mã vâri brutal in realitãtzi care’n momentu ãsta nu mã privesc. Asta se crispeazã si isi pune o mutra rugãtoare – te rog, nu mai continua in registrul asta, tu poti fi mai maleabil, poti fi si serios, zãu asa, hai sã fim constructivi. Pe mine ma umfla râsu, coae, ejti comunist, stahanovist, sã-facem-sã-dregem, las’o-n pula goalã, ce esti asa bãtzos si sfãtos, nu vezi cã n-am cu cine? Deja’mi pare rau ca m-am bagat in kestia asta, ca’mi vine sa-mi car shuturi in cur, ieri mi-a mâncat nervii idioata aia, dacã n-ar fi vorba de tine m-ar durea instant in cur si m-as tot cãra, pizda mã-sii… Hai te rog, hai sã nu incepem discutia pe tema asta, ajutã-ma si totu va fi ok, o s-o scoatem la capãt, ce dracu, erai un tip tolerant si inventiv – Grande, esti dus? n-am cu cine, io m-am prins deja, va fi jale, nu-i va scoate nimeni ideea fixã din cap idioatei, deja imi repugnã nenorocita, numa când ii vãd mutra si-mi vine s-o pocesc, e kestie de destin, de soarta – si, cã veni vorba – coae, nu vreau sã mai stau lângã ea, mã ia cu fricã – dacã se rup scaunele pe care stã si cade bivolitza peste mine ? Hai mã, nu exagera – ba deloc, sa mor io, trãiesc o permanentã fricã, plec bolnav de inimã d’aci, sh’apoi si pute… Cum mã sã putã ? pute mã, miroase, ii pute gura, ii put shuncile – Hai mã cã esti gretzos, nu-mi spune asta – ba iti spun mã, cã nu stai tu lingã ea, mã termina psihic, tu nu vezi cum aratã ? Hai mã cã nu tre’ s-o iei de nevastã – coae, ii pute gura, intelegi ? – Hai mã cã nu tre s-o sãruti… ughh, acu tu esti gretzos. Sau diabolic…

Intrãm in salã, ne asezãm la locurile noastre. Sandu reia povestile, unii noteazã in caiete, altii completeazã scurt câte ceva… Io stau cu okii in tzâtzele lu aia, lu cris, a dreaq, si observ cã decolteu’ cãmãsii a facut primii pasi, cã a crescut mare , a mai renuntat la un nasture… a-ha, pizda ma-tii, vrei sã-mi atragi atentia hehehe… la fel, vãd cã si ruju e proaspãt si pãrul de la tâmple ud, suvitat. Curva mica, te benoclasi repede-n oglindã pânã sã intri, scoti artileria grea la’naintare hehehe, ce vã stiu io pã voi, ce vã shtiu… Mã las de cur in jos pe scaun si mã uit la cracii ei aflati la fo 5 metri de mine. Are o fustitã scurtã. Cum stã, dacã se roteste cu scaunu, imi poate arãta o priveliste kiar interesantã… hai fãh, roteste-te, hai, roteste-te… are dres culoarea piciorului, kilotii oare ce culoare or avea? Ingrijitã putoarea’mi zic, si spiritu aprobã, pariu cã are un cur tzapãn? spiritu atât asteapta… si incep sã sporovai cu el, cu spiritu, in mintea mea, cu okii la gajicã. Ea imi aruncã okeade, stie cã o privesc. Pariu cã stie si ce gândesc? ce jocuri frate, ce jocuri…

Dialogu meu cu mine e intrerupt de o altã gajicã – din ekipa de creatie, care mã intreabã nu stiu ce dracu… ãã, da, asa zic si io – ii rãspund, nestiind despre ce era vorba. O abandonez pe cris si incerc sã fiu atent la ce discutã gashca: strategii de promovare si campanii de publicitate integrate, flexibilitate, putere de penetrare, viteza de reactie, spirit analitic, opportunities to see/hear (????) – numãrul presupus in cercetãrile audientei de oportunitãti de a vedea/auzi o reclamã in rândul publicului tintã – mediile OTS in rândul audientei acoperite functie de mediile OTH in diferite mijloace media, open promotion, run-out strategy, operating statement, market penetration, market positioning, market potential, push-pull strategy, maslow’s hierarchy, narrowcasting, non-manipulative selling techniques , open-ended question, si iar ca ots-u’ tre sa fie nu’shcum, in timp ce oth-u’ sa fie invers, ba ca prototype testing blablabla, in timp ce selective exposure mortii lui, si musai selective retention blablabla, pe când Image Oriented Change Strategy kbjhbew fjhbkdhwfblqdbv ljdljq dbqdefmpulamea…

Bã, voi sunteti zdraveni???? futu-vã-n cap de dementi spãlati pe creieri… bã frate, ãstia kiar iau viata in serios… mereu mi-a fost scârbã de momentele astea, in astfel de birouri, in astfel de selecte companii, componentze si competentze… hai bã, ce dracu… Cris vorbeste si ea cu convingere si nu uitã sã-mi zâmbeascã p’ascuns, zice cuvinte d’astea plinã de aplomb, ãia o aprobã, unu mai intreabã nush ce dracu, alex completeazã atent cu niste pãreri personale… si timpu trece… si ei au impresia cã kiar fac treabã, si ce destepti suntem, si ce generatie profi, si ce tari in sacourile si taioarele noastre albastre, si ce mindpower suntem, si ce-mi vine sã mã pish… Mã ridic si ies. Când mã’ntorc de la pisare, oroarea e prezentã. Uuuu, hire’ai a dreaq cu sufletu tau, venishi, ai? si mai e si imbrãcatã in rosu. Uhh, frumoasã esti, patria mea… se uitã urât la mine de cum intru. Si stiu iar, instinctiv, cã si azi e o zi fututã. In scurtã vreme discutia ajunge iar in locu cu buba si totul se duce in mortii mã-sii. Iar cã nu tre’ sã spunem de mirosuri, iar cã faza asta e singuru atu al campaniei, iar discutii la limita urletelor, iar acelasi cãcat. Spre sfârsit, Cris incearcã disperatã sã-mi agatze o privire ceva, dar deja e departe de mine, apusã, nici mãcar amintire nu mai e, nu-mi pasã de existenta ei, mintea mea e deja obtuzã, vinde nori si ingroapã pofte. Mã gândesc la mine si’mi par rodul unei intâmplãri stupide. Trãim.

ZIUA 5

O zi nenorocitã. O altã luptã surdã cu monstrul, fãrã izbândã. O zi in care as fi vrut sã kiulesc, sã mã dau bolnav, lovit de pojar, rãpus de bubã dulce si shancru, rãnit in vietnam, oastatic in irac sau dracu stie… O zi in care, dimineata, am simtit cã e necesar sã impusc cu sânge rece vrãbiuta aia care ciripea lipsitã de griji la fereastra mea. Ce zi de cacat. Ne chinuim toti sã o facem pe hapsânã sã renunte la pozitia ei. Sã-i arãtãm ca nu e nicio mare rusine sã spunem ca tamponu ãsta e parfumat si cã asta nu implicã musai faptu cã pãsãrica miroase. Si cã dacã miroase (si miroase, nah, asta e, ce sã ne mai cãcãm pe noi), da, cã miroase – culmea, faza asta oricum o stie toatã lumea. Si cã nu e cazu sã fim mai catolici decât papa. Cã fiind prea scrupulosi, am pierde mult din atuul produsului, am iesi cu o campanie cel putin la fel de anostã ca toate celelalte. Nimic frate, nimic n-a fãcut-o pe nemernicã sã renunte. Nici invãluirile lu alex, nici diplomatia lu cris, nici discursurile, pãrerile si solutiile celorlalti. Vaca era incãpãtânatã ca un catâr. Simt cã o urasc din toatã inima. Ii urãsc temeinic trecutu prezentu si viitoru. Când se termina intãlnirea cu ea, dupã ce iese, ramânem toti plouati si fãrã chef pe scaune, uitându-ne unii la altii. Ce facem fratzilor?

ZIUA 6

Zi de vizionare. Cosmaru slinos nu apare azi. E doar laborator intre membrii ekipei, se proiecteazã productii similare, se vorbeste iar despre concurentã, se fac diferite analize, se intocmesc liste cu prioritãti si se contureazã primele note pentru bugete. Se impart sarcini, diviziunea si organizarea muncii ocupã aproape toatã ziua. Spre final, cãutam la comun solutii salvatoare si modalitati de a o aduce pe cutrã acolo unde dorim. Printre sugestii, cea mai de luat in seama pare sã fie solutia propusã de mine: monstrul trebe exterminat. Râdem pe seama ei, pe seama obtuzitãtzii ei, cã de aspect toti se feresc sã spunã ceva. Io nu prea am astfel de jene si vãd pe chipurile tuturor o incântare maximã atunci când imi dau drumu la gurã. Râd cu totii si parcã se simt rãzbunati. Alex mã tempereazã putin jenat, e vorba totusi de un client al nostru, trebuie sã fim cuviinciosi etc etc etc.

ZIUA 7

Dupa 4, 5 ore de scandal cu doamna pork am cedat nervos. Am iesit glontz din agentie si am jurat cã a fost ultima mea zi in proiectu ãsta. Ne-a fãcut terci mutanta. Nici n-a vrut sã audã, a fost de neclintit. Noaptea, acasã, ma gândeam la o listã si cu alte juraminte. De jenu cã jur sã dau foc la toate farmaciile si buticele care vând tampoane. Ca jur sã extermin toate tampoanele, sã fac jihad printre ele, nu alta. Cã jur cu mâna pe onoare sã nu mai fut never, uite’ashea, de ciudã. Cã jur sã sparg televizoru dacã nemeresc f’un clip d’ãsta de tampoane. Ca jur… Bine, cind am jurat faza cu fututu, am incãlecat doo deshte si m-am fãcut cã nu observ. Intr-o sãptãmânã, campania asta mã doborâse. Iar dobitoaca aia tindeam sã cred cã e blestemu vietii mele. Când m-a sunat sandu am inceput sa urlu la el, i-am futut neamu in vitezã, da’ cu precizie, si am inkis… Nu mai voiam sã stiu de nimic. A doua zi, dimineata devreme, sandu era la usa mea. Tigãri, cola, plicu de cafea si un pleiboi luna curentã. Ce faci coae?? Venisi sã mã’mbunezi? Sunt cârpit de somn, ciufulit si sifonat, am un gust de cãcat in gurã, papucii pusi invers in picioare, pantalonu de trening are curu pân la genunki si jenunkii pân la glezne, tricou’ meu verde cu tuborg, cu gãuricã la burik, mi’atârnã si ãla jalnic pe umeri. Mã vãd in geam si mi se ia de mine. M’as scãrpina-n cur, da’ si’asta mi se pare un efort prea mare. Jalnic. Arãt jalnic. Da’ mai jalnic imi pare alex, cu muia speriatã, cu disperarea pe mutrã ca tzapu la scopit. Ma gândesc sã-l injur. Da’ nu-mi vine… Sã-i fut un pumn in cap… da’ mã ia cu milã… Se uitã ca un câine bãtut, ca o proastã pãrãsitã. Ce pula mea vrei? Pãi… Tãcem ca doi prosti, ãla pune de cafea, io’mi aprind un tutun si ne holbãm la podele. Toarnã grande cafelele, dã sã spuie ceva, io mârâi la el, sorbim pe muteste, io aprind alt tutun… pizda mã-tii mai zic, si mã duc sã fac dus. In juma de orã eram la el in masinã, in drum spre agentie.

ZIUA 8

ARGUMENTUL ORAL

Ziua incepe lin, la cafea, pe holu ajentiei, intre zâmbetele lu Cristiana, (spune-mi cris – cu ch intreb io? Si ea zâmbeste, zâmbeste,…’r-ai a dreaq de curva, stiu io cã vrei sã mã futi) si stângãciile lu Alex. Mitingu demareazã plictisitor, evaziv… Se despicã iar firu in patru despre produse similare, despre topica si maniera celorlalte campanii… si, evident, se ajunge iar la concluzia (cum al’fel) cã e important sã ne legãm de faptu cã tamponu nostru e parfumat. Cã e singura solutie garantatã. Cã e un argument trainic, de fapt singuru argument… Simt cã mã ia cu lesin. Grasa – o urmãresc – devine din ce in ce mai rigidã pe mãsurã ce ne apropiem iar de zona interzisã… pufãie nemultumitã ca vaca in cãldare, incepe sã bâtzâie picioru sub masã – când a fãcut prima datã faza asta am crezut cã e cutremur – si spune tãrãgãnat: repet, nu trebuie sã amintim de lucrul ãsta. Nu trebuie sã ne legãm de acest amãnunt. Chiar nu intelegeti? Gãsim altceva. Spunând cã e parfumat ar fi ca si cum am recunoaste cã e chiar nevoie ca acest obiect de igienã sã fie asa, parfumat. Ori nu e asa. Iar o luãm de la capãt? Nu, exclus, gãsim altceva.

Io simt cã-mi pierd cumpatu. Doamna, in definitiv de ce dracu e parfumat???? La urma-urmei nu pentru cã ar fi o problemã in sensu ãsta? Care problemã trebe astfel combãtutã??? Parfumând tamponu??

Grasa mã priveste fix. E ca si cum m-ar privi un porc. Isi adunã buzele si vorbeste cu nervozitate: nu existã niciun fel de problemã. E parfumat doar asa, doar pentru… doar ca sã fie mai plãcut! Eii dracie, acum ce facem? Tocãm frunzã la câini? E parfumat doar ca sã fie mai plãcut. E un produs intim care trebuie sã fie si plãcut, asta e!

Doar ca sã fie mai plãcut??? Pãi atunci de ce nu au imprimat versuri din eminescu pe el??? Dacã asta s-a urmãrit – sã fie plãcut -, mai bine imprimau versuri, sau, de ce nu, poate kiar si ceva retzete culinare. Asta ca sã fie si util. Sã fie de douã ori util. De trei ori. Sã fie cu adevãrat plãcut si de tzâshpe ori folositor. Sã-i agatze – de ce nu? – si niste ciucurasi. Zurgãlãi. Sa clãmpãne melodic, sã fie plãcut, nu? Sã fie fanfarã. O altã laturã de dezvoltare a hedonismului, nu?

Matzu-gros e tot mai iritatã. De ce vorbiti in bãscãlie? Cred cã vã bateti joc. Eu sunt aici sã gãsesc alãturi de voi solutiile pentru campanie, nu sã fiu obligatã sã rãspund la mizeriile dumitale, sã iti ascult porcãriile. Ce e de necrezut in asta? Acest produs trebuie sã fie plãcut. E parfumat tocmai pentru asta. In rest nu existã alte motive sau alte probleme cum vreti sã insinuati. Femeia nu are genul acela de problemã la care va referiti…

De ce vã incãpãtzânati sa sustineti cã nu existã aceastã problemã? imi sare mie mustaru… Adicã nah, nu e o problemã, e ceva natural, e alegerea speciei, e mâna naturii, kestie de feromoni si hormoni, poate kiar un atavism, de ce nu, o jmekerie a naturii care sã indemne la reproducere, cum dracu sã mai spun??? „Beneficiara” tamponului are miros. Producãtorii stiu asta, femeile stiu asta, toatã lumea stie asta. D’asta sunt pe piatzã atâtea si atâtea produse concepute taman pt asta, sãpunuri intime, creme, balsamuri, odorizante, kestii… Si producãtorii au mai conceput ceva: acest tampon care inlaturã mirosurile neplãcute. Asta inseamnã cã acele mirosuri existã, cã sunt reale. Cã putem vorbi de mirosuri pt cã exista, cã te poti lua in nãri cu ele, doar sã vrei, mama ei de viatzã… Si tamponu ãsta, mama lui dã tampon, tamponu asta le inlãtura, le atenueazã, le transformã alkimic, le sublimeazã, le jmekereste subtil, le duce cu fentã, mama lui de tampon. Si d’asta e mai ceva decât celelalte produse similare, mama lor, care doar absorb. Sau doar tzin locu curat. Uscat. Tamponu ãsta e mai al dreaq, e mai pizdos, ãsta si parfumeazã, face pãsãrica mama ei de pãsãricã taman bunã de scos in lume, la bal, coafatã, dikisitã, parfumatã. Dacã nu existã tamponu ãsta, pãsãrica e supãratã, bosumflatã sãraca, tristã, jenatã si frustratã. Si putzitoare… E oribil, e oribil ce spui, nu vreau sã aud Ba sã auziti, cã tot ce zic io e adevarat! Nu e, e absurd, sunt lucruri care nu se spun Nu se spun? Adicã ele existã dar nu se spun, nu???\ Nu, nu existã, nu e asa, nu existã… Pe mine mã apucã dracii rãu de tot.
Hai cã ne’vârtim in cerc… Doamnã, dacã n-ar fi asa – atunci de unde tot folclorul brodat pe marginea temei??? Ce folclor? Ce folclor?? Nu e adevãrat, nu existã, inventezi, minti cu nerusinare, nu existã, se rãsteste vaca, tremurând si ea de nervi – ba existã, si incã la greu, cã toata lumea stie cã exista acel miros specific, rãspund io deja plin de spume, e stiut cã pute, na, PUTE, – P, U, T, E! Si e lumea plinã de bancuri pe tema asta, – esti un ordinar, un nesimtit, inventezi tu bancuri, mincinosule, urlã ea, nu existã bancuri – ba existã, nu inventez, nu am atâta umor, ascultã numa vorbã din folclor, na, fii’ant, cicã „câtã pizdã se impute / iarã noi n-avem ce fute” – oooooooooooooo, ce grozavieee!!!!!!!! Vedeti???vedeti??? strigã ea, si face okii’n cap cât capacu de veceu, – cum ii permiteti?? – ba-mi permit singur, cã mai zic, ascultã-ncoa, „nu e pizdã sã nu putã / si f-un prost sã nu o futã” – opritiii’l, strigã ea, nãdusind toatã, tremurând teatral din cele 3 rânduri de gushi, opriti nemernicul, opritzi-l – ba nu mã opreste nimeni, zbier io, tre sã spun, si’o sã le zic pe toate, sã vedem dacã io’s ãla care inventeazã bancurile astea, sã vedem dacã existã sau nu folclor pe tema datã, uite’asa, na!, si-l zic acu p’ãla cu aia „cu mici probleme” de-i putzea pizda, mã scuzati, nah, care’l agatzã p’ãla de n’avea miros, de la mica publicitate din anuntzuri, si fericire mare, mare brodeala, mare potrivire, soartã surâzatoare si noroc cu caru’ sã se intâlneascã ei doi, ea cu pizda putzitoare, el lipsit de miros, si fac nuntã, si toate bune si frumoase pânã-n noaptea nuntii când, dupã ce se dezbracã aia, el incepe sa strige ca dân gurã de sarpe deskideeee fãh geamuuu, deskide geamu si aia, izbucnind in lacrimi, mincinosule, mincinosule, deci ai miros, m-ai mintit, s-a sfârsit idila noastrã, mi-ai frânt inima, sufletu&speranta, de ce m-ai mintit cã nu ai miros, de ce, de ce, iar el, cu lacrimi in oki: deskide fã geamu, deskide-l cã mã usturaaaa okiiiiii – inventezi, e o mizerie ce spui, nu te ascult, nu te ascult tzipã grasa – e doar un banc nenorocit tzip si io, doar un banc, femeie, ca multe altele in care se aratã cum cã doamna pizdã-mã-scuzati pute, miroase, candeshte, emanã, cum cã subiectul discutiei duhneste sistematic, indiferent de culoarea kilotilor sau de fazele lunii – eu ies, eu nu mai lucrez cu mitocanul acesta, zbiarã umflata, minte si inventeaza si voi il lãsati, il lãsatzi – ba sã mã lase, sã terminãm odatã cu toatã fandoseala asta, uite, na, cã mai zic, p’ãla cu rãtzusca nesigurã pe sine, abãtutã si rãtãcita care suferea tragic nestiind ce este ea, si vine dihoru, sconcsu, mama lui de imputit ce-o fi fost el si-i spune de ce esti tristã mã rãtzushco? Si aia, printre lacrimi, raspunde: pentru cã nu stiu ce sunt, nu stiu ce sunt, la care ãsta, sconcsu, dihoru, mama lui, nedumerit de criza ãsteia de identitate, intreabã mirat: cum mã nu stii ce esti? Cum nu stii?? Pai nimic mai simplu mã, zice ãsta, sconcsu, ai pufuletz des si moale si galben? Am, zice rãtusca abãtutã L, ai cioculetz roshuletz-lãtãnetz? Am, cum nu, zice rãtzushca lãcrimândã L…, ai vers la cântic cu mac-mac? Am, cum nu – pãi vezi? zice sconcsu, mama lui, – pãi vezi??? Esti rãtzuscaaaaaaaaaaa!!! Si ea, rãtusca, fericitã, sare-ntr’un picior mãcãnind sunt rãtzuscãããã!!! ♪♪ J, ♪♪ sunt rãtzuscãããã!!!! ♪♪ Uraaa J, ♪♪ sunt rãtzuscããã J si pleacã lãmuritã si impãcatã cu sine si conditia ei… si la câteva zile il intâlneste iar pe sconcs, mama lui de dihor imputit, si-l vede p’ãsta plâns si trist / d’apoi ce-ai mã sconcsule, intreabã ratza, – niii, ce sã am, zice ãsta, sunt trist, sunt dezorientat, sunt pierdut L, – cum asa???? cum asa??? face ratza, – pãi asa bine, pt ca nu stiu ce sunt, – cum mã sconcsule nu stii ce esti?, pãi esti pãros si cretz? intreaba ratza – Sunt, cum nuL, – pãi ai o dungã, o linie, pe mijloc? Am, am, face ãsta, sconcsu’…, si putzi mã? Putzi??? Intreaba rãtzusca – Put, put al dreaq, zice sconcsu plin de sperante – s’atunci ratza dã verdictu salvator: pãi esti pizdã mã, esti pizdã, si tot cu dihor, mama lui, cu aia care-si cumpãra ca animal de companie un dihor si vine o vecinã, vai tu, dragã, dar ce animal mai e si ãsta? Cum ce animal, vecinã, e dihor, vezi bine…, Dihor? Intreabã proasta…, Si nu e rãu? Eiii, cum rãu? E o minune de dihor, blând si iubitor cum altu nu e, doarme numa cu mine in pat, intre picioare mi se bagã, nu alta!!! Vaiii, face asta, vecina, da’… da’ nu pute??? Pute, pute, da’ s-a obisnuit – estiiii un nemerniiiccc urlã grasa in timp ce aia deja se tãvãlesc de râs, nu mai suport, inventezi tot, tu nu ai nimic sfânt – ba nu femeie, is zdravãn la minte si nu mã cac pe mine dân motive ce tin de o falsã pudoare, iaca tot cu sconcshi, cã mai zic, cu vânatoru ala care, intr-un bar, primea câte o bere dacã recunostea cu okii inkisi pipãind o piele/blanã de animal – ce fel de animal era ãla si, dupã forma gãurii – cu ce fusese vânat/ucis, si i se pune sub mânã o piele de tigru, pipãie ãsta legat la oki si spune hmmm… tigru…, apoi atinge gaura de glontz si spune: ucis cu rollgun britanic, calibru 38, aplaudã ãia, il cinstesc c’o bere, i se pune altã blanã sub nas, ãsta, vânãtoru, pipãie orbeste blana si spune: hmmm… vulpe polarã, da, vulpe polarã… apoi pipãie gaura si spune sigur pe el: ucisã cu doo gloantze de colt 45, aplaudã asistentza, totzi in delir, i se mai dã o bere, i se aduce altã piele, pipãia iar, spune: a-hammm… da… gazelã, gazelã ucisã cu sulita – … si tot asa pânã se imbatã ãsta pulã, ajunge acasã, se bagã in pat, mortii lui, si dimineata se trezeste cu un oki vânãt… mirat la culme ii zice sotiei: dragã, stiu cã am venit noaptea târziu, beat rupt, dar nu-mi aduc aminte sã fi venit cu un oki vânãt, ce crezi cã am patzit? De unde okiu ãsta vânãt? La care nevasta rãspunde mânioasã: dupã ce cã ai venit beat ca un porc, te-ai bãgat in pat si incãltzat… si ai inceput sa ma cotrobãi prin kilotzi. As fi acceptat toate mizeriile astea, dar când am auzit cã spui, cu mâna bagata-n kilotii mei, „hmmm, sconcs, omorât cu toporu”, n-am mai putut rãbda… malu de osânzã stã sã se prãvale, e rãvãsitã, descompusã, geme, horcãie, bãleste, NU, nuuu accept asa ceva!!! Refuz sã mai lucrez cu un astfel de mitocan – n-ai decât sã refuzi, tzip si io, da’ mãcar mã rãcoresc, mãcar pot respira usurat, indiferent de miresme, si cã tot e vorba de miresme, si cã tot suntem la bancuri, uite cã-l zic si p’ãla cu nooa invãtzãtoare care vine la sat, si coboarã ea sitza-sitza mândra nevoie mare din tren si la garã o asteapta un tzãran tânãr si spãtos s-o ia pe madam cu cãrutza, se urcã asta-n cãrutzã, isi pune domnitza poseta’n poala ca proasta si tronca-tronca diii, batore, purced cãtre sat, si pe marjinea drumului vede asta, dân cãrutzã, doi câini care se futeau – lãsatzi-mã, nu mã’ntrerupetzi – si zice vaiiii, ce fac ãia acolo??? Si tzãranu nostru, impasibil, rãspunde: si-o trag, cã e perioada de imperekere – da’ de unde stie câinele cã e perioada asta intreabã invãtãtoarea cea tinericã, eii, de un’ sã stie, dupã miros, miroase giugeaua cãtzelei si stie, zice tzãranu nostru, si merg mai departe, si pe un izlaz, numa ce vãd ei un taur cum futea o vacã – vaiiiii, ce fac ãia acolo intreabã proasta iar, cum ce fac, se’mperekeazã zice flãcau’ nostru, – pai de unde stiu ei ca e vremea, intreabã iar prosta, eii, cum de unde, dupã miros, rãspunde asta, miroase tauru ruja vacii si stie, si tot asa, merg ei si vãd oi, cai, gãini, toate orãtãniile se futeau de zor, cã de unde stiu ei cã e vremea imperekerii, cã dupã miros etc etc… si ajunge tzãranu cu cãrutza in fatza scolii si o lasã pe proastã in bãtãturã, la care asta ii zice auzi mã, tzãrane, când ti s-o desfunda nasu sa treci pe la mine, si altu’acu’, p’ãla de-l stie toatã lumea, nãscut din marea dilemã, ori pute pestele a pizdã, ori pizda a peste, cu orbu la pescarie când zice sãrumâna doamnelor, si p’ãla când intra Eva-n iaz in pizda goalã de se-mput pestii cei inodori, si vine dumnezeu si-si cere iertare la pesti pentru necugetata scaldã a evei, si, rãmânând tot la ihtiologie,- cicã dacã sirena ar avea cap de peshte si picioare de femeie ar putzi si sus si jos, Sau tot cu adam si eva, ãla, de-i vine ciclu lu Eva pen’prima oarã, si se uitã ea’ntre craci, se uitã si el si, nedumeritzi si speriati, keamã barza, vine barza – bagã asta ciocu – oha, nimic, sângera proasta la fel, keamã ãia maimutza, vine maimuzza sã astupe cu curu gaura sângerândã a evei, oha, nimic, se duc ãstia la peste, pestele dãstept se bagã inlãuntru la problemã si nah magie!!!, se opreste ciclu la proastã, si morala sau mortzii mãsii, epilogu, zice’ashea: cã d’atunci stim de ce are barza ciocu roshu, de ce maimutza are curu roshu da’ din pãcate n-o sã stim niciodatã cum a mirosit pestele’nainte… si p’ãla cu cârtitza cea oarbã da’ cu nasu fin care nemereshte dân tunelu ei p’o plajã de nudisti exact intre cracii uneia, – nu mã opritzi, tre’ sa spun – exact cu nasu-n pizda ãleia si se freacã cârtitza timid la oki si spune aaa, ariciule, ariciule, ce faci mã ariciule, si ariciu nemika, si cârtitza vine mai aproape si iar, ariciu, ariciu, ce faci m…aaaaaghhh, te-au omorât?!?!?…, si p’ãla cu bulã care o intreabã p’a lui si ce ai tu aici si aia zice eee, bulã, am tzâtzisoare, sã le pup si io zice asta, si aici? Aici ce ai, intreabã bulã, aaaa zice aia, am burticã, sã o pup si io zice ãsta, si aici ce ai, intreaba iar, eeeeeiii, am buricel zice proasta – sã-l pup si io, cere bula si pupã, si mai jos, aici ce ai??? Eeeeiii, bulã, o pãsãricã…, si bula: o pãsãricã?? S-o pup si p’as…bleahhh, e moartããã???????… si p’ãla, taci cã zic, ascult’aci, cu aia care era in pat cu un el si el spune vai, tu, ce fain mirosi, eeee, hyptontique de dior, zice vaca, o mai pupã pe ceafã, vai tu, aici mirosi si mai si, eeee, dream, de sabatini, zice vaca, o miroase ala pã tzâtze, vaaai, tu, ce bine mirosi si aici, eeee, star night, rabane zice tuta; o miroase ãla si la pizdã – ea de colo zice repede black cat, black cat de rubinstein, si ãla, cu nasu’ strâns a groazã si urgie strigã in fatza ororii: mai degrabã dead cat!!!!!! Si iar la populare, lãsati-mã sa zic, dumnezeii ma-sii de viatzã, iar la populare, na, i-auzi aci kiuiturã de nuntã moldoveneascã „când pizda n-o mai putzi / toata lumea s-o sfârsi” „unde pizda rãu duhneste / tot râul n-o primeneshte” sau aia „vai di mini shi di mine / ce mniros de chizdã’mi vini” – nuuuuuu, nu mai ascuuuult, sunt numai minciuni, nu existã asa cevaaaa, striga monstru de osânza, astupându-si urekile, nu mai ascult, si-si pune mâinile si la oki, apoi iar la ureki, tremurã toata, e rosie-fiartã la fatzã, fatza ei latã’mi pare fãcutã din dealuri de osâzã, cu picãturi grele de sudoare printre ridurile sãpate in grãsime ca transheele pe frontu sovietic, cu okii bulbucatzi gata sã crape, cu venele crispate pe gât si groase ca niste odgoane…….. pe mine mã trage alex de umãr, gata omule, gata, e prea de tot, si abia se stãpâneste sa nu râdã, are si el okii umflati in cap, buzele muscate si maxilarele incordate dar se abtine eroic,……… celelalte femele se sterg la oki de lacrimi si comenteazã, cu rimelu intins, dar ne depãrtãm de subiect, ne depãrtãm de subiect, sã revenim, sã revenim… iar mie-mi vine s-o calc in picioare pe vaca asta mare cât un munte, da’ ce zic io munte, cât un lantz muntos, imi vine s-o iau s-o bat in gurã ca pe coasã, s-o trag pe roatã, s-o pârlesc in cur cu briketa, s-o pish in gushã, s-o…… uuuuuuuliuuu,’tu-tzi mortzii tãi de hapsânã,’tu’tzi capu mã-tii de mutantã, uuuuuu’tu-te’n cur de pizdã….’r’ash al dracu cu norocu si priceperea mea…
Alex toarnã suc, ape, in pahare, ii tremurã mâna si-mi ocoleste privirea, sã revenim, zice si el, sã revenim, da, vom gãsi noi o solutie, deci produsul trebuie sã fie reprezentat de indicatori care sã desemneze conformitatea bla bla bla… il aud si nu-l aud, vreau sã ies, vreau sã mã iau la palme cã am acceptat un rol in campania asta, vreau sã-mi tai nasu’ si sã mi-l vâr in cur ca pedeapsã, sã-mi scot okii, sã-mi fac nod la limbã, sã mã pedepsesc tragic si violent, sã… sã… vreau sã mã tot duc… intr-un târziu reusesc sã mã calmez si sã fiu atent la ce se discutã – se cautã (iar) sinonime pentru prospetime, comod, confort, lejer, cãcat, deja nu mai functionez si astept sã ma car… intâlnirea sucombã in câteva sferturi de orã, infinite, dilatate si kinuitoare pt mine… plec ca din puscã de la agentie, hotãrât sã mã-mbãt pulã si sã uit de blestematu de angajament, de blestematele de tampoane parfumate si de gorgona rânzelor, brânzelor-osânzelor… Nu stiu cum a trecut restu zilei, da’ seara vine greu, ca o curvã doritã care se lasã asteptatã… Nu reusesc cu pileala dar adorm incãltat si imbrãcat pe canapea, cu telecomanda in mânã. Atât de tare tre’ cã m-a marcat tsunamiu’ ãla de grãsime cã toatã noaptea mã kinuie un cosmar. Visez cã mã fugãreste un cur. Un C U R. Un cur????? Cum dreaq mã sã visezi asa ceva??? Sã te fugãreascã un cur? Da fratzicã, toatã noaptea m-a fugarit un cur, un cur mare si alb, da’ un alb spre roz (???), cu doo tampoane in dintzi, fugeam io, fugea si curu, io fugeam de-mi sfârâiau gleznele, curu dupã mine. Sa fie el al dreaq de cur dacã m-a lãsat f’o clipã, ziceai cã-i diesel… Nush ce dreaq de cur era, f’unu d’ãla maratonist, mortii lui, cã nu m-a slãbit neam, am fugit de nebun toatã noaptea cu curu suflându-mi din buci in ceafã, disperat cã-n orsh’ce clipã poa’ sã puie mâna pe mine… acu, nah, cã asa e in vise, curu ãsta nu stiu sã fi avut mâini sau dintzi si nici ce mi-ar fi fãcut de m-ar fi inhãtzat, da’ in mintea mea era o disperare sorã cu moartea, sã nu puie curu mâna pe mine cã mor, mor, nu alta. Pizda mã-sii de cur mah, cã parcã a tinut o vesnicie noaptea asta, ca dacã as fi visat si io cã mã tãvãlesc c-o blondã, ashea, dupe cum merit si dupe cum mi-e soarta, sigur ar fi sunat ceasu mai devreme, da’ asa, fiind vorba de kin, a trebuit sã indur o noapte lungã ca alea de la leningrad, de pe la cercu polar, care tin cu sãptãmânile… m-am sculat rãpus de curul alergator, terminat, epuizat, transpirat si mai morocãnos ca oricând… dupã dush mã gândeam sã-mi iau inima-n dinti cu tot cu artere si sã-l sun pe alex sã-i spun coae, grande cohones, sã moarã mama, io ma retrag, ne se mai poa’ frate, visez cururi, visez cururi care vor sã mã-mbuce, sã m-afunde, sã mã’nfunde si scufunde, sã mã… mesteream io dikisit la ce text urma sã torn si na cã sunã telefonu… alex, gratzios ca o lebadã de calabria, cu glasu numa zâmbet, imi spune: azi ne vedem la 12, sã nu intârzii, vine o doamnã doctoritã care va lãmuri problema. Iti multumesc, te astept. Si inkide… io rãmân cu vorbele suspendate undeva pe la mijlocu beregãtzii si cu gândurile undeva’nafara mintii care refuzã cruda realitate… viata mi se pare o corvoadã, o penitentzã, o hazna… caut cumva sã mã remontez, sã imi fac curaj, hai, lasã, nu mori dintr-atât koae, grasa s-o mai fi imblânzit, o fi inteles cã tre’ sã lase de la ea, sã fie mai maleabilã si, nah, vom merge mai departe, o sã terminãm campania si o sã uit… nu e totu asa de negru, nu? Siiiigur cã da, imi zic plin de nãdejde ca ãla de urmeazã sã se ia in gât cu shtreangu… nu stiu io?? Cã ne nastem goi, uzi si flamânzi?? Si cã d’abia dupã aia lucrurile se inrãutãtzesc?? N’are ce sã fie bine… N-are cum… Clar lucru, visez cururi si mã paste o depresie, va trebui sã gasesc o cale sa ies, sã ma scot din cãcat, sã-mi recâstig linistea… sau… sau nah, poate cã bestia a inteles cã e cazu sã mergem mai departe si sa accepte marele adevãr??? Sã fi inteles asta??, poate cã va fi ok, hai, incet-incet va accepta realitatea subiectului si vom gãsi rezolvarea si pt printing, si pt clipuri, nah, pt toatã campania tampoanelor parfumate… rãbdare imi zic, rãbdare, o scoatem noi la cap, o convingem noi… cã cu grijã si migalã bagi pumnu-n cur la vrabie… si plec cãtre agentie. Sã mai incerc, lasã, sã mai incerc… Desi stiam io bine cã nicio faptã bunã nu trece nepedepsitã…

ZIUA 9

ARGUMENTUL STIINTIFIC

Ajung cu 40 de minute mai târziu decât ceilalti. E un record. Pe masã, in niste cutii, in oarecare dezordine, stau adunate zeci de tipuri de ob-uri, de tampaxuri, olueisuri, bumbace si alte dopuri d’astea de pizdã. Lângã cutii – un cos mare de plastic in care sunt strânse fo 3 maldãre de kilotzi de damã, cu bentitzã, cu shnur in cur, cu peretzel, cu dracu sã mã ia, de toate culorile si texturile. Lângã cosu’ ãsta – o pungã imensã cu tot felu de sãpunuri, de sampoane, de flacoane, unu mai intim ca altu, cu pehashu blând si vitaminine cu caru’. In punga aia recunosc si un flacon cu sãpun likid, tiiiiii!, ce kestie, e d’ãla cu care mã spãl io pe fatzã, si incã de multã vreme… si habar n-aveam pentru ce era bãi frate… Zic sãrumana si mã asez pe locu meu, urmãrit de uitãtura feroce a cetaceului. Ce s-a vorbit? Ce s-a dezbãtut?? intreb io… Dacã te-ar fi interesat, ai fi ajuns la timp, rãspunde tãios coshmaru rozaliu. Alex imi spune in câteva cuvinte cã s-a discutat pe marginea recuzitei, cã acolo, pe masã, in cutii si in pungi sunt adunate fel si fel de elemente care sã ne ajute sã gãsim o exprimare optimã a functionalitãtzii si cã s-a identificat pozitionarea produsului bla bla bla bla… trag spre mine cosu plin oki de kilotzi si incep sã-i flenduresc p’acolo… sunt purtatzi? intreb io si duc la nas niste bikini roshii formatzi din doo atze, una in fatzã, alta in spate. Madamele rid, iar elefanta (Pachidermus Scabrosus Giganticus???) incepe iar sã tremure… e clar, suntem blocatzi la acelasi nivel, nici azi n-o vom scoate la capãt. E clar, monstrul de karne nu a renuntat, asediul nu a dat roade. E clar, e clar definitiv, pentru aceastã infamã, pizda nu va putzi niciodatã. Nici moartã nu va renuntza. Mã simt captiv, legat cu lantzuri, orice nãdejde cã vom ajunge la un compromis dispare… kefu deja mi s-a taiat si mã gândesc iar la cum sã pun capãt colaborarii mele. In momentu ãla intrã in salã o gagicã cu o mutrã rece, imobilã. E imbrãcatã elegant si se prezintã scurt – doctor cutare nu stiu cum, specialist in dermatovenerice. Haa?? Tine in mânã un sul mare, Alex se ridica si dã mâna cu ea, aia ii intinde sulu, ãsta agatzã de trepied afisele aduse de asta si le desfãsoarã. In camera se face liniste, mai ceva ca la un priveghi de mutzi. Dupã ce privesc tzintã afishele expuse, privirile tuturor alunecã dupã câteva fractziuni de secundã rapid cãtre alte lucruri, evitând directia trepiedului. Io privesc curios, senin si increzãtor. Planshele alea expun tragic si pe nepregãtite vulve ucise, rãnite de moarte, masacrate, explodate, exfoliate, incretite de afectiuni cutanate, impushcate cu herpeshi genitali diformi, sfârtecate de maladii sângerânde, brãzdate de cicatrici purulente. Plansele astea sunt frumos colorate, imi zic, material didactic de mare clasã, nu sunt fotografii, ci desene, grafice si reproduceri fidele. Mã amuzã faptul cã sunt skitztatzi si niscai floci pe muntele lu venus. Din bubele respective ies, pe lângã puroiuri, sãgetzi – si cu litere cursive, in capu sãgetilor, scrie asa: labiile mari/mici, vagin, toga plirealã, himen, clitoris, vulvã, trompele Faloppe, Skene, bulbi vestibulari, uter, ovare etc etc (multe are, frate, femeia in kilotzi, ce kestie, aproape cã nu mai ai loc…). Detaliile sunt fascinante si se pare cã m-au captivat total… Pe masã, in niste castronele, sunt puse câteva batoane de ciocolatã, covrigei, cãcaturi. Ca sã mã detasez nitel de imagini, intind mâna si iau un baton snikers. Sau ce dracu e. Molfãi ciocolata agale si okii mi se intorc iar la planse…
Toti privesc pe furish, parcã, si intorc, jenati, capul. In incãpere e liniste. Mobidic spune doar atit: doamne!, kiar era nevoie?? Cu okii la planshe, desfac orbeste un alt baton snikers si mã trag si mai aproape de desene sã studiez oarece noi detalii care-mi fac dibaci cu okiu. Doctorita intrã direct in subiect si vorbeste despre afectiunile aparatului genital feminin, despre formatiuni tumorale, despre abcese conopidiforme, despre vaginite, candidoze si ale boli supurente si parfumate. Io ascult si molfai fericit la snikers. Doamna pork prinde curaj si spune: Vedeti? Mirosurile sunt de altã naturã, mereu de altã naturã, existã boli venerice care, netratate, se manifestã prin mirosuri neplãcute… doctoritã incuviinteazã cu juma’ de gurã si priveste putin nedumeritã la onorata adunare. In fatzã am o planshã cu o pizdã ucisa, masacrata de un abces infiorãtor. Mã apropii si mai mult sã prind detaliile in toatã splendoarea lor. Privind, musc cu pofta din baton. Caramelu imi curge pe la coltzu gurii. Zic: misto reproducere, si caut un servetel. Vãzindu-mã, monstru de osânzã face okii mari si se ridicã oripilatã de pe scaun. Mã aratã acuzator cu deshtu si spune: e prea de tot, uitatzi-vã la el, e prea de tot. Toti mã privesc. Toti se uitã la gura mea. Pe fundalu profilului meu se contureazã imaginea pizdei masacrate. Trebuie cã imaginea e ruptã din realitãtzile groazei cã toti privesc contrariatzi la culme. Cãcat, am imajinea, io, cu o mutrã satisfacuta, cu pizda aia mutilatã de pe afish pe fundal, in spate, murdar la gura de caramelu scurs din baton. Un vampir?? Un vampir flãmând care taman ce si-a terminat masa. Estiiiii scârbooooossss, nu mai suport, rage cosmaru, e ingrozitor ceea ce faci, iti batzi joc, faci inadins, intentzionat, esti un mizerabiiiiiilll. Alex ma priveste dezabrobator – coae, sa mor io, n-am premeditat scena, jur, e doar caramel, ciocolatã… ãsta mã priveste fix si spune: ia un servetel si sterge-te mai repede. Sã-mi bag pula’n batoanele voastre, imi zic in gând, de ce dreaq le-atzi pus mã pe masã, nu ca sã le mâncãm? Ce vinã am io ca s-a scurs mehlemu din ele?? E doar caramel, futu’vã-n cap de idioti… Monstru se culcã greoi pe scaun, continuând sã mã priveascã ucigãtor. Okii ei sunt ca doo meduze. Pare translucidã, gelatinoasã. O piftie care priveste cu urã. O piftie care mã urãste. Doamne, unde sunt? Mã sterg, arunc restu de baton si imi indrept privirea iar cãtre afis. Madama doctoritã reia: afectiunile aparatului genital feminin sunt complexe si au cauze variate. Mi s-a spus ca trebuie sã vorbim despre mirosurile specifice. Acestea sunt date de glandele bertholin, situate pe cele douã laturi ale extremitãtzii inferioare a vaginului. Sunt glande tubulare, ramificate, formate din acini glandulari si au o functie muco-secretorie. Aceste glande sunt rãspunzãtoare de mirosul specific al aparatului genital feminin. Pe de altã parte, in cazul unor infectii, microbii din vagin infecteazã tesuturile si produc putrefierea lor…….. Lohiile devin purulente, urât mirositoare si se poate vorbi de o anume endometrie…………………….. vaginite, vulvite, flora vaginalã, condiloame, vorbeste repede, termenii sunã fascinant sau inspãimântãtor, nu stiu câti dintre noi intelegem disertatia lu madam doctorita cã dupã fo’ orã de vorbit, ne privim mirati. E clar, problema tot nu e lãmuritã.

Doamnã, zic io, ne-ati prezentat savant – vã felicit – diferitele cauze care produc mirosurile din kilotzeii damelor. Dar tot nu e clar. Ideea e urmãtoarea: vulva, curatã, spãlatã, neâmbolnãvitã, mama ei de vulvã, neatinsã de mâna ucigasã si maleficã a bacteriilor, neatinsã de virus, dã micozã, dã ciupercã, ea, vulva in sine, ea ashea, lãsatã in boii ei, miroase? MIROASE? O pãsãricã sãnãtoasã tun miroase? Mãcar un pic? O tzârã? Putem vorbi despre mirosul tipic al, mã scuzati, pizdii????? Cã-mi pierd cumpãtu, cã-mi vine sã mã iau la shuturi, cã ne invârtim de atâtea zile in juru pizdii mã scuzati cozii si nu aflãm rãspuns… cã s-a ajuns aici din cauza incãpãtzân… DA. Liniste. Cum?? zic io… Da. Da! – zice doctorita. „Da” ce?, intreb io ca vrãjit… Da, miroase. Oooooooooooohhhh… Slavã domnului, vã multumesc. O privesc victorios pe mobidicã. Mutra ei se skimonoseste instant. Clãmpane ceva din fãlci da’ nu articuleazã nimic. Alex, desi rãsufla usurat, pare descumpãnit. Gata, am rãmas fãrã client pare sã spunã… Da, miroase. Da, vulva, chiar si sãnãtoasã, chiar si curatã, are un miros specific, intãreste doctorita. Doctorita asta e magicã’mi zic, e de belea, e salvarea mea. Simt ca as vrea sã o strâng in brate, sã-i inkin o odã propriei pizde, sa-i sculptez bustu si sã impodobesc orasu cu afise gen „she is my hero”

Grasa e zdrobitã de aceasta realitate confirmata lejer de doctoritã. Okii ei mã sugrumã cu patimã, mi-o imaginez cum imi intinde matzele pe garduri si presarã sare, cum imi smulge unghiile, dintzii si limba… cum imi bagã tãciuni in cur si ciulini sup pleoape… sunt un gheorghe doja sau un sfântu sebastian. Dar cu un supliciu demn de cel mai infiorãtor iad.

Ma ridic de pe scaun si ies din scena. E dulce gustul victoriei? E pe dracu… Seara mã sunã pretinu. Imi spune cã dupa ce-am plecat s-a discutat din nou despre posibilitatea de a ne servi de seria de cuvinte interzise miros-parfum-odorizant-mortzii-mã-sii, cã grasa n-a mai zis nimic, cã a parut mai cooperanta, ca… koae, mã scot, gata, nu mã mai intereseazã, nu mai suport, n-are lojicã ce fac, imi complic existenta, si – in definitiv pt ce??, ba da, o scoatem la cap, o sã terminam campania, ajutã-ma si o sã vezi c-o sã iasa ok bla bla bla bla… futuvanguracutampoanele voastreee… m-a facut din vorbe… si i-am promis cã o sa vin in continuare. Sunt un tip slab. Sunt o ratare. Mama ei dã viatzã… n’aveam io sh’asha destule pe cap, trebuia sã-mi complic viata si cu faza asta… cum era vorba aia? Cã viata e ca pãru’ de la cur – scurtã si plinã de cãcat… viata mã-sii… eu vin in amonte pe styx, ea se duce pe apa sâmbetei. Bravo coae.

ZIUA 10

La agentie, animatie mare. Când intru in sala noastrã, vãd mutre noi. Alex face repede prezentãrile, inventeazã ceva ca sã scuze intârzierea mea si mã invitã sã iau loc. Ce usurare, fiind multi, locu de lângã monstru e ocupat. Cris imi face semn. Lângã ea e un scaun liber. Cum dreaq fah de e liber taman scaunu de lângã tine? A dreaq curvã jmekera… Aflu cã ãstia noi sunt colegii grasei, cã au venit sã punã umãru sã urnim cãrutza. Cã grasa i-a pus la curent cu opiniile si doleantzele ei, cã aia intr-un fel ar tinde sã ne dea noo dreptate si cã acu ar fi un moment important in care se vor cerne apele. Sedinta asta dureaza destul de mult dar macar ajungem la niste concluzii. Va trebui sa prezentam in citeva zile proiectu integral, mergând pe modelu nostru.

ZIUA 11

Lucrãm intens pe toate planurile. Totu prinde formã numa cã io nu mai am niciun kef. Dacã n-ar fi Cris in campania asta, m-as retrage. Asa imi clãtesc si io okiu, tipa e bunãciune, ii merje mintea, rãspunde pozitiv la glume. Dacã stau bine si analizez, imi dau seama cã e ca si fututã. Numa cã ar fi o complicatie’n plus… Lucrãm. Le dau ideile, ideile prind forme clare, sunt amuzante si dinamice. Ekipa functioneazã si toti sunt multumiti.

ZIUA 12, 13, 14, 15……..

Zile pline de vervã. Deja materialu brut a devenit finit. Avem deja câteva kestii demne de prezentare. Ne gândim cã atunci când grasa va vedea materialu, isi va da seama cât de idioatã, cât de stupidã a fost si va accepta productia. Ziua aia e aproape, Alex urmeazã sã sune clientu si sã aranjeze prezentarea.

ZIUA pizda mã-sii mai stie…

Am nervii in pioneze. Azi grasa si-a anuntat venirea. Mesele sunt pline de materiale, mapele sunt fãcute, materialu pregãtit pt proiectie in toate variantele, analizele de media la zi, propunerile de bugete ajustate si finisate. Când isi face aparitia lamantina, stomacu meu incepe sã tremure. Salutã fãrã sã priveascã pe nimeni si intrã direct in subiect. I se prezintã toate cele. Pe kipu ei nu se clinteste nici mãcar un muski, nu se citeste nici mãcar o emotie. Prezentarea dureazã aproape 2 ore. Când terminãm, se lasã tãcerea. Si atunci grasa vorbeste: Nu este ce am dorit. Ati fãcut tot ce ati vrut. Toatã campania graviteazã exact in jurul zonei pe care am spus s-o evitati: inlãturarea mirosurilor, atenuarea lor, solutia pentru problema mirosurilor la femei etc etc etc. Mirosuri combãtute de parfum. Mirosuri si iar mirosuri. Nu intelegeti cã nu existã „mirosurile neplãcute”??? Vãd cã nu ne intelegem.

In momentu ãla vãd rosu-n fatza okilor. Imi vine sã pun mâna pe scaun si sã-i crãp tzeasta. Si cred cã nu sunt singurul care simte asta. Alex se enerveazã, spune cã va cere clientului ca ea, grasa, sa fie schimbatã, cã nu se poate lucra in felu ãsta, ceilalti vocifereazã nervosi, grasa urlã mai tare ca toti si o tine p’a ei… In tot vacarmu ãla, izbucnesc si io.

Nu stiu ce dracu i-am spus. Da’ cred ca mi-am desertat sacu plin de furie, cã de vorbit cre’ k’am vorbit pentru toatã lumea. Dupã toatã munca – venea vaca si se pisa pe tot cu aceleasi motive si idei absurde. Incredibil frate, nu puteam sã cred cã existã asa ceva, atâta indãrãtnicie, atâta incãpãtzânare. I-am aruncat in fatzã tot ceea ce credeam despre ea, despre locu ei inutil in naturã, despre conceptiile ei nenorocite, despre pudibonderia ei de cãcat, i-am futut in gurã tamponu incepând cu istoria bumbacului si a sclavilor de pe plantatie si terminând cu cine mortzii lui o angajase pe ea. Era absurd, era prea de tot, ajunsesem intr-un punct in care nu mai aveam niciun reper. Ce mortii lui de motiv sã ai mã sã tii cu dintii in halu ãsta de o idee? Ce stã la baza unui astfel de motiv? Care e mecanica lucrurilor?? O traumã? O frustrare? A fost abuzatã in copilãrie?? Ce o mânã frate, ce o conduce, ce o face sã lupte cu atâta inversunare? Si pentru ce, in definitiv?? Clar lucru, era nebunã, era o dementã. Si totul era peste puterea mea de intelegere. Futu-ti tamponu pizdii mã-tii cu parfumu tãu cu tot… Nu stiu ce am mai zbierat p’acolo, nu stiu ce dracu a mai fost la gura mea, da’ stiu ca la un moment dat se uitau toti la mine si nimeni nu mai zicea nimic. Cã grasa rãmãsese mascã, holbatã, surprinsã… Si cã atunci când am tãcut si doar am privit-o, a inceput sa plângã.

Am lãsat-o plângând. Fatza ei mare, descompusã, mi-a rãmas pe retinã. Privea in gol si lacrimile ii curgeau multe si grele din ochii aia spãlãciti, cu gene galbene, ca de porc. Si atunci mi-am dat seama cã gresisem. Cã gresisem cumplit, cã fusesem orb, cã nu voisem sã vãd si sã inteleg pentru ce anume lupta ea; cã nu voisem sã ii inteleg indãrãtnicia, furia cu care se opunea ideii. Ceea ce ea apãra, eu nu putusem sã vad, orbit de propriile mele convingeri, de plãcerea orgolioasa a contrazicerilor, orbit de firescul-surogat impus si indus de turmã. Cã ea, poate cea mai urâta si bãtutã de soartã dintre femei, era singura care mai credea si care mai incerca sã apere intr-un fel tot ceea ce timpul ãsta al nostru, cu zeii lui cei noi, omorâse, uniformizase: eternul feminin, candoarea, taina de nealterat a intimitãtilor si sensibilitãtii feminine, gingasia si magia celor de nespus si de nearãtat lumii, micile mari secrete ce, in alte timpuri, fãceau din femeie nu un obiect de speculat, nu o marfã, ci un dar. O lãsasem plângând, cu mâinile ei groase, cãzute grele pe pulpele late, cu palmele larg deschise in sus, revãrsatã pe scaunule alea care, mici, fragile, pareau intrate in ea, contopite cu imensitatea ei, inghitite de cãrnuri, ca un drug de fier incarnat in copacul bãtrân care, fraged fiind cândva, se sprijinise d’un gard. Plângea si nu se mai ferea, tabloul era oribil, pãrul ei gras si rar in care mãtreatza desena forme ciudate, i se lipise de frunte, de tâmplele transpirate. Nãrile ii erau umede de muci, dilatate; lacrimile urmau liniile obrajilor ei masivi si se opreau in coltzurile gurii, amestecându-se cu saliva abia tinutã de buzele groase care doar mai murmurau: „…nu trebuie sã spunem asta, nu trebuie… nu trebuie sã acceptam…”
Tabloul ãsta m-a urmãrit amar pânã’n stradã. M-am oprit sã-mi aprind o tigarã, mâna imi tremura ca dracu si nu reuseam sã mã calmez. Fusesem orb si surd. Iar acum intelegeam.

Intr-o lume plinã de fete de la pagina 5, intr-o lume in care feminitatea nu se mai vinde decât in ambalaje, cea mai urâtã femeie devenise cea mai frumoasã. Cea atât de bãtutã de soartã, cea care ar fi fost prima ce, din rãzbunare, nenoroc sau frustrare, ar fi trebuit sã scuipe pe taina femininã, s-o doarã drept in cur, apãra „femeia” pânã la umilire, pânã la nebunie. Alienatzi, prizonieri ai unei lumi sufocate, conduse din ce in ce mai mult dupã criterii de marketing, aproape nici cã ne mai dãm seama de schimbãri, de mutatzii. Mutatzia semnelor, zodia comunã a zombilor ce devenim… buimãceala voitã, izolarea, doar asta, doar asta e singura politicã doritã. Lumea in care si sufletele se pot vinde dacã ai campania potrivitã si sloganu penetrant. Lumea lipsitã de tãinã. Lumea in care orice necesitate e speculatã, orice deficientã – vânatã. Nimic nu ramâne neofertat. Nimic. Intimplãrile date omului sunt transformate in sursã de profit. Nu mai existã contingent, individualitate, ci doar ceva-ce-se-poate-vinde. Sau specula. Nicãieri nu mai esti singur, nu mai ai momentele tale, si alea iti sunt controlate, analizate, invadate si confiscate. O perpetuã eviscerare publicã. Totul e sursã de profit. Totul poate fi valorificat, nu ai dreptul sã ai tãine, sã pãstrezi secrete, refugii, amintiri. Si in lumea asta taman ce dãdusem peste cineva care avea puterea sa refuze pânã la disperare realitãtile oferite. Sã se opunã „firescului”, explicitului impus… Ce orb… ce idiot…

„Vrei sa plângi? Nimic mai simplu! Nu conteazã cã te-a pãrãsit prostu’, noi suntem alãturi de tine. Batistele noastre igienice smile-no-cry absorb lacrimile pânã la ultima picãturã. Foloseste servetelele noastre, iti vor aduce uitarea odatã cu ultima lacrimã stearsã. Si, crede-ne, desi sunt de unicã folosintã, de le usuci – iti poti face la infinit treaba cu ele. La cât mai multe dezamãgiri”…

„Moartea pãrintilor? Sau a cuiva drag? Lasã-ne sã te sprijinim! Serviciile companiei noastre vor face din «nu-te-vom-uita-niciodatã» o fermã promisiune si din «regrete-eterne» o realitate. Pentru posteritate – inregistrãri digitale hi definition in formate diferite, efects&proof, cu montaje la super rezolutii. Bonus – bocitoare antrenate, cu reale performantze la 5 voci si lesinuri-surprizã la intrarea in tzinterim, pe marjinea gropii si la ultimu aleluia. Pentru cã nici eternitatea nu mai e ce’a fost. Dumnezeu sã ne ierte”

„Vrei ca noaptea nuntii tale sã fie perfectã? Apeleazã cu incredere la profesionistii companiei noastre – Pasiunea Nuptialã. Acestia iti vor arata cum trebuie dezbracatã, intinsã pe pat si fututã mireasa. Ca bonus primesti si un set de declaratii de soptit la ureke. In cazul in care iti tremurã vocea in timpu actului sexual, nici o problemã! Expertii nostri vor susura kiar Ei, duios si patimash, in urekea miresei, cele mai fierbinti declaratii, cele mai excitante suspine! Efect garantat! Casã de piatra!_ Ca super-bonus, dacã esti anemic si prea putin putincios, specialistii nostri se vor obliga sã fute cu sârg proaspãta consoarta. Pânã dimineata. Sau pânã la primu botez. Unde, dacã vrei, poti fi musafir.”

„Pârtzurile dvs miros neplãcut? Hai mã, asta-i culmea!!!!!! Inseamnã cã nu ati aflat de filtrele noastre odorizante, „Desfãtarea nãrilor”. Simplu de infipt in gãoazã, acestea vor face din pârtzurile dvs o adevãratã incântare pentru asistentzã. La serviciu, in lift, in masinã sau acasã, ficare pârtz al domniilor voastre va fi ca o adiere inmiresmatã de primavarã. O desfãtare, un zefir, un festin… Avem filtre cu diferite arome si pentru toate cururile. Pardon, mãrimile. Un pârtz? Un bis! Kiar e de vis!”

„Erau zile in care mã simteam balonatã si mereu in nesigurantã. De când am descoperit absorbantul X………..”

Lumea asta are nevoie d’un doctor…

„Priviti noul absorbant cu megaputere de absorbtie!!!! Privitzi-l cu totii, nimeni nu trebuie sã trãiasca fãrã a sti de el si fãrã a intelege bine la ce se foloseste si cum!!! Fiti atenti, si voi masculi si voi femele, si da, de ce nu?, si copiii – vedeti likidu ãla albastru cum e mintenash inghitit???? Asa si sângele menstrual al femeii e absorbit pânã la ultima picaturã. Atentie maximã, acest absorbant, de nu e scos la vreme din vagin, – pt ca da, acolo se bagã, ati inteles??, riscati sa rãmâneti fara strop de sânge in corp…………….”

Lumea asta nu mai are perdele…

„Vã pute pizda! Cert lucru. Abil de indubitabil. Confortabil de necontestat. Dar si perfect implacabil / inefabil / irefutabil. &imuabil si ineluctabil. Deci clar lucru mãi, astea, femeilor, vã pute pizda, DA? De ce? Ete d’aia, cã asa a vrut natura. Si sã nu vã treacã prin cap sa nu recunoasteti asta, cã noi stim mai bine. Si pt cã stim, pentru cã noi suntem nijte zei cu muski de zmei, am studiat figura si hopa-tzopa na rezolvare: tamponu parfumat. Despre care avem plãcerea sã vorbim in public, fara ascunzisuri, sa discutãm pe toate canalele media, sã vorbim deschis si fãrã falsa pudoare prin megafoane&megadifuzoare. Sã se inteleagã bine cã el e o necesitate. SI sã stie toatã lumea cu ce probleme se mai confrunta femela. Pt cã PIZDA PUTE. Cine va contesta acest adevãr suprem, va fi pedepsit capital. Si sã dea dracii sa nu cumpãrati produsu nostru cã vã futem de pe fatza pãmântului! ’Tzeles???

’Tzi-ai dreaq de oameni cu conditia voastrã cu tot… sclavi cu simbrie…

Lumea asta are nevoie d’un doctor.

Am fugit din agentie. Acum, in stradã, nu-mi pot potoli tremuru mâinii. Si nici sa-mi scot din minte imaginea lu aia. Ma simt jalnic, cãcat, stiam ca’s un mizerabil, da’ acu mi-e mai clar ca oricând. Ce târziu am inteles, mãh… ce târziu am inteles ce voia sã spunã femeia asta… De ce atâta luptã. Si pentru ce. Am inteles greu si târziu, mah. Atât de târziu incât oricum nu mai era nimic de fãcut. In ureki incã-mi atârnau grele cuvintele ei, parcã scrise pe plãcutze de plumb, „nu trebuie sã spunem asta, nu trebuie sã spunem asta, nu trebuie sã acceptãm…” Ce dobitoc… De’as putea sã mã’mbãt pulã in seara asta…, sa fiu atât de beat astfel incât sã-mi aduc aminte cã sunt doar un nenorocit cãruia nu-i pasã. Idiotul suprem, intr-un permanent perfect ekilibru. Egal cu sine si apãrat de ignorantzã.

SI la fel, mai stiam cã nu-mi va folosi la nimic nici experienta asta, la fel ca si cele trecute, dupã cum vor fi fost sã fie ele… Intuind aceeasi soartã si pentru cele viitoare, pricepeam brutal si lucid cã niciodata nu voi invãta nimic dân experientele vietii ãsteia. Pricepeam cã-s prea om, prea… ce cãcat…

In zilele care au urmat Alex a incercat in mai multe rânduri sã mã fãcã sã revin, mi-a spus cã dupã plecarea mea, dupã un asemenea razboi, clientu aproape cã a vrut sã se retraga (o pierdere grea pt agentie, nah), cã a fost nevoie de multã si finã diplomatie sã indrepte – vezi doamne, – ce cãcat fãcusem io dând cu aia de toti peretzii… Mã suna sã imi spunã cã uite, pânã la urmã lucrurile merg bine, cã – sã nu-tzi vinã sã crezi – grasa nu-si mai fãcuse aparitia, cã dispãruse fãrã niciun cuvânt, ce kestie, si cã in locu ei apãruse o tipã open mind – o sã-ti placã, e stilu tau – cã s-a acceptat un set final de idei, toate conturate si temeinic focusate pe inmiresmatele calitãti ale tamponului si cã toate sunt pe tematici propuse de mine. Cã din nicio temã nu lipseste cuvântu „parfumat”, cã deja se lucreazã la scenarii mai complexe, la detalii pt printing, la primele concepte de panotaj si cã si la astea se folosesc multe dintre ideile mele „geniale”, cã Cris intreabã mereu de mine si e sigurã c-o sã revin (hai fãh, sã mori tu, de’te dreaq de curvã…) cã se doreste realizarea aici a unei serii de clipuri, cã nu se vrea importu unor cadre care sã fie ulterior montate si adaptate pe specific, ca e kiar nevoie de mine, ce dracu nu inteleg, si cã ar fi pãcat sã pierd banu pe colaborarea asta, cã discutiile pe programãri si rate-carduri sunt nu-stiu-cum, cã… cãcat, nu mai conta ce spunea, il refuzam si mã eskivam lãudabil de la orice posibilã reintoarcere. Eram sãtul de tampoane pânã-n gât. Operatiunea „Tamponu” mã secase. Mã secãtuise??? Mã supsese. Apoi n-a mai sunat. Si zilele au inceput sã curgã nepãsându-le de mine, mie nepãsându-mi de ele…

Habar n-am cum au trecut zilele alea care’au urmat. Pentru unu ca mine mâinele are indiferentza azi-ului si nepãsarea ieri-ului. Cred cã incet-incet am revenit la aceeasi comodã, dulce si glorioasã durere in cur. Au trecut sãptamâni plãmadite din zile gemene, prea gemene, cu deja stiute aceleasi intâmplãri. Aceleasi vorbe. Aceiasi oameni. Aceleasi drumuri.

Cred cã mai apoi sãptãmânile alea au nãscut luni. Luni multe cred, sterile, mecanice, turnate toate-n acelasi tipar. In care tipar, fãrã sã fi fost nevoie sã caut, stiu ce voi fi gãsit: la fel mereu aceleasi vorbe, aceiasi oameni, aceleasi drumuri…

Pânã intr-o dimineatã, când m-a sunat alex. Coaeeee, grande cojones, stf, sã trãiesti, ce faci mã mindrete de baiat, cum merge bla-bla-bla si etc. Povesteshte ãsta diversificat si cu amãnunt, io ascult vesel da’ gândind la motivu pt care mã sunase, cã de pomanã stiam io cã nu sunã… Dupã ce mã ocoleste dibaci prin bãlãrii si prin povesti relativ personale inteleg cã simte si el cã e momentu sã punã pe tapet si motivu real… Zi coae, care-i faza, ai belea? Eii, zice ãsta, stii… ããã… ar fi o kestie – dar evident, asta numai dacã ããã… vrei, dacã ai fi de acord, cã, intelegi, stii… e vorba de ããã….de… adicã numai dacã nu ai ããã… altele, intelegi – grande, i-o retez io, ce pula mea te bâlbâi atâta, bagã-mã direct la subect cã nu-s fo pizdã de tre sã mã’ncãlzesti, ce dreaq, – Pãi nah, stii, ããã… am o campanie.

Pe mine mã umflã râsu instant. Ai o campanie? Hehehe… El se bâlbâie de zor si io printre hohote il aud cã spune uite, vezi cum esti? Vezi cã esti neserios? Cã de ce râd, cã mai bine nu mã suna, cã ii pare rãu cã a fãcut-o, cã in fine, te las, stiam eu cã nu are rost… Coae, de’te dracu, esti prost? Râd si io, stii cã’s cretin, uite, promit sã te ascult si sã nu mai râd, hai, bagã, zi despre ce e vorba… Nu, cã nu mai e cazu, cã tu o sã râzi, cã o sa faci misto, cã te stiu eu… Grande, pizda mã-tii, spune care e faza si vedem ce facem. Bine mã, iti zic. Dar nu râzi? Hai mã, zâ-i, promit, nu o sã râd. N-o sã faci misto? Buey, sa te fut, zi’mi ce e de zis si promit cã n-o sã fac nici misto… Si spune, bãi nene, baiatu meu, care e faza: Uite… E vorba de o campanie la un produs nou. Un medicament. Hai nu zãu, fac io… ce medicament? ããã… un… ããã…… un laxativ UN CE??? Un laxativ… UN LAXATIV??? Si incep iar sã rid vârtos… un laxativ???? BUEYYYY, esti prost?? UN LAXATIV?? Hehehehehehehehehehehehehehehhehehe, sã moarã mã-taaa, un laxativ… Asta urlã la telefon vezi cum esti?????????????? Ai promis cã n-o sã rizi, cã n-o sã faci misto Io, printre sughitzuri ii spun coae, da’ e prea de tot mãh, intelegi? pizda mãtii, cum dreaq sã nu râd, e demential, e de belea, e tare faza… nu’ti dai seama??? Heheheheh, sã moarã mãta, un laxativ???? Hahahahaha… si ia zi coae, cum se numeste laxativu asta? il intreb io printre lacrimi si convulsii… Si ãsta rãspunde: LAXOPAX CUM MA???? Haaaaaaaaaaaaaaaaaa, sã moara mataaaaaheheheheh, cum mã???? CUM?????????? Laxopax???????????? LAXOPAX?????? Si râd dân tot corpu meu, si râd cu spasme, si râd cu skije, cu tremurici, pt cã atunci când aud cum se numeste laxativu lu’ coae, am si imajinea: un cur rozaliu si durduliu, dupã o cãcare cumplitã si de nestãvilit, tolãnit p’o parte, nãdusit tot da’ satisfãcut si fericit, cu o tzigarã-n colzzu gurii, rãsuflând usurat, fãcându-si vânt cu mâna si spunând impãcat si contemplativ: uffff, greu… greu a fost… da’ acu, – acu e pace! Pax magna, frate, sã moarã mã-ta… Pax magna. Laxopax! heheheheheheheh Laxopax??? Hai mã, las-o’n pula goalã, cum mã laxopax? Bã, astia sunt zdraveni la minte când scot nume d’astea??? Sh’apoi, coae, tu kiar ejti pielea pulii p’acolo pân ajentzie??? Numa tzie iti dau produse d’astea sã te ingrijesti de campaniile lor??? Kiar ejti proasta familiei p’acolo de’shi bat astia pula de tine??? Un coniac ceva nu gãseai si tu??? Un parfum, o bere, un sampon???? Un salam, o ciocolatã ceva??? Kiar asa??? Te-au luat dã fraier??? Si de spus mai multe nu spun, cã râd de nebun, asezat in cur in mijlocu bucãtãriei… laxopax… laxopax… sã-ti bagi pula-n ea de viatã… cum mã sã nu fie frumos pe lumea asta???? Hehehheh, laxopax….
Nu m-a mai sunat alex ãsta al meu. Au trecut luni multe, si mai multe. Sh’apoi au trecut alte si alte luni, tot asa de multe…. N-a mai dat niciun semn de viatã… Io nu-l sun, ce as putea sã-i spun? Ce faci coae, cum a iesit in final cu tampoanele? Da’ cu laxativu? Hai mã, ce dracu…

Se intâmplã ca, uneori, sã prind la tv cu coada okiului câte o frânturã de reclamã la un tampon d’asta frumos putzitor, e una de se plimbã pe stradã si de sub fustã ii curg floricele… Ea trece zâmbind, sigurã pe sine… Are pasu’ larg si e fericitã. Zâmbeste… Dacã am timp, sau dacã mai stiu, poate cã zâmbesc si io atunci… Dacã am timp, poate imi amintesc si de acea perioadã. Si de femeia aceea… De biata femeie grasã… Si, in acele putine momente, cred cã stiu cã as vrea sã dau de ea si sã-mi cer iertare… Sau sã-i spun cã-mi pare rau… Sau… Sau ce as putea sã-i spun? Cãcat

Nu stiu de ce am scris toate astea… Poate pt cã nu aveam nimic al’ceva de fãcut?… Sau poate pentru cã stiu cã oricum e lipsit de sens si cã n’are nicio importantã… asa cum nu stiu nici de ce dracu imi pun intrebarea asta… mã gândesc acu cã fiecare femeie care va citi ce tâmpenii am scris io aici, de fiecare datã când isi va skimba tamponu se va gândi la mine. Isi vor aminti toate de mine cu fiecare tampon, la fiecare ciclu, in fiecare farmacie, in fiecare closet, la fiecare dush sau pishare. Cã, searã, acasã, când isi vor scoate kilotii si-i vor mirosi ca de fiecare datã – cum fac ele, femeile, seara când se deskilotzeazã – da, si atunci, si atunci se vor gândi la mine… si zãu dacã mi-am dorit asta… pt cã stiu sigur cã nu era nevoie de textu ãsta pt ca ele s-o facã… hehehehe

Ce idiot…

Poate ca de mine ar trebui sa-mi fie mila, ci nu de femeia aia grasã… O sã apas pe telecomandã si va veni o noo zi… n-am de ce sã-mi fac griji… Cumpãrati acest tampon. Cumpãrati-l! Pentru ca voi sã-l cumpãrati, noi am fãcut eforturi. Am trecut peste orice cãlcând totul in picioare cu stil si dãruire. Nimic nu a fost prea greu, prea de nespus, prea rusinos. Ce era de ascuns – am dezvãluit noi. Si pentru toate astea, trebuie sã cumparati acest tampon.
Un tampon. Pentru ca EL iti promite tainic tot ceea ce nici mãcar visul nu-ti poate arãta. Sunt frumosi oamenii din reclame. Zâmbesc si sunt frumosi. Si par fericiti. Ei stiu de ce ai tu nevoie. Iar TU? Tu de la ei afli ceea ce nu stiai pânã atunci: cã ai nevoie. Nevoile astea sunt expuse public, kiar nu vezi? N-ai de ce sã te rusinezi, oricum nimic nu mai e sfânt, oricum nu mai exista taine. Nici granitze, nici limite. Ei iti spun ce sã vrei si cum sã-ti doresti. Te invatã cum e sã vrei, cum e sã doresti, da, Ei te invatã. Te indrumã. Te devin. Când fac asta, ei zimbesc mult, larg, aproape ireal. Ei spun: cumpãra! Si par fericiti spunând asta. Si tu cumperi. Pentru cã ei par fericiti.

Da’ dacã doar par?

 

IO de mic am fost atras de competitzii. Vazând ce vrea asta sa faca, Alina Plugaru (fata cinstita deal’fel, crestina si credincioasa), am organizat instant si spontan o contramanifestatie.  In sensu ca daca asta va face sex cu 60 de masculi intr-o singura zi, io voi face sex cu 61 de femele. Numarul zilelor nu conteaza. Asta fin’ca pot. Ashea. Dar ce zice puicutza asta??? Ca va lua 60 de puleaci, ii va organiza in serii de cite 4 si va rezolva o astfel de serie de cite 4 intr-o ora – de fapt in 45 de minute, ca fatuca a prevazut si pauze de 15 minute (medie de bun simtz zic io, cu toate ca se putea si mai bine). Ca o sa-i spele, o sa-i verifice la cuc si ca o sa ii dea pe mina la doo asistente aduse din strainatate sa-i incalzeasca alea. In prealabil. Sau in gura. Pt bravura asta, duduia o sa aduca un pat din Lisabona si totodata ii va cere sfatu lu Cicciolina, esperta internationala. Pentru bravura asta, ea cica se si antreneaza (io ma cam indoiesc ca-zzi trebe antrenament pt asta, sala, fortza, sau rejim alimentar, sau yoga – da mah, asta cica va face si yoga ca sa fie pregatita). Mai zice ca maratonu sexual nu va fi deskis publicului si nu vor fi transmisii live. Tare rau. Nu? Buuuunn. Deci ashea zici tu fah? Slabutz nene, slabutz… Pai io…

Da. Pai io, io n-o sa-mi aduc pat din Lisabona. Ca ori p’ala, ori pe relaxa mea de la elvila, la fel o sa transpir sub cur. Ca o sa stau pe spate, snaga  mea trebe conservata, energia disipata stiintific. Deci o sa stau ca un porc pe spate si. Si nah… si o sa ma gindesc ca nici cind nu particip la astfel de maratoane nu am o atitudine mai dinamica. Lucru care oricum nu ma afecteaza, deja nu-mi mai pasa. Ashea.

Deci io. Io n-o sa am nevoie de doi asistenti, alea 61 vor fi gata incalzite si zemoase cu o saptamina nainte de event, ca numa gindu ca ma vor atinge si le va fi d’ajuns . Voi aduce insa o ekipa de interventii, in cazu in care va fi pericol de inundatzii. Daca regulamentu insa impune si doo asistente, bine, le accept si pe ele, sa nu fie triste, intre reprize ma ocup cu draga inima (sau alte organe) si de ele. Bonus: in timpu maratonului pe astea doo asistente (ca deh, asa cere regulamentu) le las si sa se uite, deci ce vrei nene mai mult?

Ashea. Io n-o sa le impart in serii. Pe cele 61. 63 cu asistente cu tot. Fiecare sta cit vrea. Sau cit poate?. Oricum, ele tre’ sa stie ca minimu pe repriza e de 10 ore. Am redus de la 12 la 10 – asta ca sa nu pierd vremea, ca mai am si alte trebi. Deci repriza e de 10 ore per femela. 10 ore. Si desi nu aveam nevoie de sala, regim, antrenamente, yoga si alte vitamine, m-am hotarit sa fac si io oarece pregatiri. La yoga am renuntat imediat, nu de alta, dar acolo ereau niste pozitii in care, daca ma puneam, riscam sa-mi scot okiu cu instrumentu. Sau sa-mi dau muie singur. La sala am hotarit ca nu mai calc, asta pt ca dupa doo ore de tras de fiare, cin’ am vrut sa ma apropii pt „antrenamente” de una, mi-au fugit narile din nas in directii diferite. Feromonii de sala sunt puternici frate, sunt ca un zid pe care nasu meu refuza categoric sa-l sara. Evident, n-as fi lucrat cu nasu’ – da’ apropierea fizica n-ar mai fi fost aceeasi cu masca de gaze pe figura. Am ales insa antrenamentu prin parc. Lucru destul de greu si anevoios. Asta pt ca desi doritoare sunt cu duiumu, mai sunt si gardieni. Si daca sunt barbatzi, i-as convinge destul de greu de spetza nobila a cazului. Si mai e si codu penal . In care aia zic ca n-ai voie sa ti-o tragi in aer liber public. Da’ ce fac nene??? Doar ma antrenez si io, am un maraton sexual de tinut, ce dreaq… In fine, de alimentatzie nu tre’ sa tin cont, nu mai ingras porcu-n ajun. Si nu in asta sta puterea. Pt instrument am decis insa sa abordez o tehnica de revigorare. Desi kiar, da’ kiar nu era nevoie. Da’ ma rog, am zis s-o fac totusi, daca aia se antreneaza in fel si kip sa nu ma las nici io mai prejos. Deci pt instrument am ales sa merg in mediu rural si sa-l supun unor tratamente de tonifiere , fortifiere, torsionare, frictzionare, intr-un cuvint frecare la rece.

Am luat harta agricola si p’aia zootehnica si am bifat pe ele superbele zone agrare unde se gaseau mulgatorii mecanice. Ce frumuseti tre sa fie p’acolo… In felu asta stiam ca aveam sa-mi reamintesc si ca vesnicia s-a nascut la sat. Am gasit mulgatorii mecanice dupa cum urmeaza: la IAS Ghimpatzi… sonoritatea numelui mi-a zburlit nitzel paru din burik si am trecut mai departe. Alt IAS cu mulgatorie automata erea la Secureni… brrrrr… bah, astia sunt nebuni?? Un alt IAS cu ferme zootehnice prevazute cu mulgatoare mecanice era cel de la Fundeni. Aproape zic, destul de aproape… Dar nah, la Fundeni… La Fundeni?… Hmm, nepotrivit, imi zic… La fel si la Fundulea. La fel si la Curtici si Fundata. Si la Nãmoloasa simteam io ca  ar fi niscai probleme… Despre Cureshti – ce sa mai zic??? Sau despre Beshieni??? Sau Bucecea????? Ce dreaq ma au astia??? Pun mulgatoare numa in sate d’astea???? Nu, hotarit lucru, nu-mi inspirau incredere… Am cautat mai departe. SI am gaaaasiiiit!!! La Slobozia!!!! La Slobozia, da, suna incurajator. Aia la Slobozia au o mindretze de mulgatoare, instrumentu meu va fi tratat regeste, cica mulgatoarele astea sunt d’alea care se opresc automat NUMA’ dupa 15 litri. Deci acolo e de mine!!!!!!!!! Par a fi facute special pt calitatile mele. O alta alternativa ar fi fost la Baicoi, numa ca ma gindesc io ca aia nu prea au respect, ca nu se exprima politicos…Bai coi… pai nu? Nu prea merje… Kestie de obraz…  La Spermeni era prea departe, la Putzunesti primaru e betziv, la Tzâtzâna prea frig, la Sfârcari e si un abator si pute, la Gãuroiu stiam io ca unu futuse vaca cind era aia la mulgatoare si nah, nu prea voiam sa risc… Deci Slobozia ramâne

Cu un asemenea antrenament, deja putem vorbi de certitudini. 61 de femei. De fapt 63, tinind cont si de asistente, ca-s baiat milos si altruist. Un adevarat festin. Si nu ma supar daca vor transmite live. Daca vor, poa’ sa transmita si la radio. Da’ numa p’alea ultralungi, ca frecventzele medii, scurte si ultrascurte n-au ce cauta pe lunjimea mea de unda. Ar fi un dezacord total. Si nu se face bre asa, io prestez, maratonesc sexual la modu serios, e vorba de o competitzie si totu’ tre sa (de)curga firesc. Si va curge. Ca pot. Da’ asta deja am mai spus-o…

Pai nu??

ce presa de cacat avem ba frate… si ce fapte brave tre’ sa faci pt a fi pe buzele unei tzari intregi… si in sula a 60 de prosti…

muje ba…

 

Stiam io ca presa minte, ca denatureaza, ca dezinformeaza… da’ sa ajung sa vaz asa cumplita manevra – nu credeam s’apuc… Aceasta dezinformare grosolana ne lasa cu gura goala nu numa de cuvinte, ci si de cele pamintesti/omenesti de sorginte anatomica. Protestez fatza de incercarea de alterare a adevarurilor absolute ale umanitatii. Acest material e un atac la bunele si finele obiceiuri. Inteleg sa spui ca fumatu omoara, ca alcoolu te baga in pamint, ca drogu te’mpinge de la spate sa dai mâna mai repede cu ingerii, da’ sa ajungi sa spui ca sexu oral duce la cancer in gât – ei bine, asta nu. Pân’aci frate, las-o dreaq de kestie… m-a’ apucat dracii rau de tot cetind asa o nenorocire si ma gindesc ca tre’ sa lom masuri urjent. (io deja am luat,  21 cm, deci e bine, am pierdut fo’ 3 da’ nah, timpu trece si lasa urme… de fapt nu tre sa-mi fac griji, ce pierd in lunjime, regasesc in alti parametri, recte grosime sau talent. Sau tehnica. Sau…)

Vreau astfel sa

Io zic ca e inconstientza sa arunci in okii lumii o asa enormitate. Evident, strecoara ei p’acolo cum ca aia care o fac cu mai mult de 6 parteneri pe parcursu vietii risca mai mult… Da’ ala care-o face cu acelasi partener da’ de citeva zeci de mii de ori scapa??¿¿ Doctor Maura Gillison e varza. Parerea mea. Si o suge antiseptic. Mai zice asta ca daca faci sex oral si te invrednicesti de f’un cancer d’asta muist, cica daca bei si fumezi „nu iti maresti sansele de imbolnavire de cancer in git”. Da’ nici nu scapi. Macar uiti hehehe… Hai ba, ce dracu…

Vazind ziaru asta cu asa blestematie de stire, am avut imboldu de a cauta sa cumpar tot tiraju de pe piata, sa nu ajunga astfel de vesti nefaste in okii sensibilelor noastre tovarase de viata, care – cum bine stim, pun botu urjent la astfel de intoxicari si vrajeli. Pun botu? Mai pun pe dracu’ acu…

In semn de protest, ma dezic de breasla si ma declar forjor. Sau frezor, sau sondor, sau… ma rog, orice da’ in mediu toxic sa fie, astfel incit canceru meu sa aiba alta cauza si provenientza, ci nu cea expusa in articolu de fata. Si sa pot practica linistit, pe spate sau in eker, pâna la cârcei, aceasta complexa arta…