Diverse 09 Oct 2007 06:52 pm

tampoane parfumate. da’ de bagat in nas…

Mtto : Când eram mic imi doream si eu un tampon, ca să pot si eu să inot, să dansez, să călăresc si să fac tot felul de chestii ca tipele din reclame…

ZIUA 1

Nu mai stiu ăstia ce să inventeze, frate… tampoane parfumate, auzi… hai bă, ce dracu… Sandu roseste si intoarce capu, jenat. Asta e tovarăsu meu. Alex. Alexandru. Sandu. A facut medicina si matematica. Da’ are master in comunicare. Baiat destept. Frumos rau de tot. Si rusinos ca o pasarica de pension. Lucreaza de 5, 6 ani in publicitate (de 7 ??), acum e la o companie cu greutate, manager de proiecte, sef pe campanii, sef pe conturi – cacat, d’astea de se-ntimpla prin marile companii de publicitate Uneori ma cauta. Când e in belea, când are nevoie de idei. El zice despre mine ca-s gura bogata, ca am idei amuzante. Io-l las sa creada ce vrea, ce sens ar avea sa-i fracturez copilaria?? Heheh… sh-apoi mi-e la indemâna sa-l ajut, e amuzantă lumea lui. Si plină de femei frumoase. Uneori kiar curve hehehe. Sau tot timpul? Acu a venit la mine cu o nouă campanie – pentru niste tampoane parfumate, un produs nou cică. M-a rugat să-l ajut pe zona de creatie, ca ar fi “un pic complicat” de data asta… Ce e, coae, complicat? Un produs nou, da? Tampoane parfumate zici? Le baga fata la kilotzel si-i miroase gura a flori, nu? Ce dreaq e complicat? Lume lume, pentru prima oară’n lumina reflectoarelor, vi-l prezentăm pe tamponu parfumat!!! Kiar el!!! (are aripioare?? ingereaza mult likid??hehe) Usor de aplicat/montat/fixat, inlătură mirosurile neplacute printr-o simplă crăceala, de la prima aplicare. Femei din toata lumea, crăcitzi-vă!, d’acu’nainte nimic nu vă mai poate inhiba, păsărica dvs va mirosi a primăvară eternă (hai nu zău…). CE mare kestie? Cam asa, nu? Heii, stop. Stop, pune frâna, opreste-te, zice asta, jenat. Nu e chiar asa simplu, problema e complicata. Cu adevarat complicata. E vorba de client. Si de niste pretentii de care trebuie sa tinem cont. Accepti? Te bagi?

Cacat… mai bine refuzam. Dar asa sunt lucrurile, când totu merje bine, musai tre să apară ceva care sa-ti fute viata… In cazu meu, tampoanele astea parfumate mi-au scurtat zilele. Si mi-au redeskis ulceru. Si m-au făcut să aflu – pt a câta oară? – ca-s un om de căcat…

ZIUA 2

La agentie. E 10 dimineata. Trebuia să vin la 9. E prima sedintă pt produs. Se face darea de seamă, se ia la cunostintă, se fac primele planuri, kestii interne. Ekipa e formată din fo 17 oameni, de fapt din 14 femei si 3 oameni (hehe): io, sandu si incă unu’. Pe multe dintre gagici le cunosc, am lucrat cu ele la mai multe faze, câteva kiar sunt de luat in seamă, tzâtză, crac, cur. Surprinzător – si minte. In mijlocu mesei de lucru, o cutie cu tampoane – obiectu studiului. Prezentări, strinjeri de mâna, salut-ce-mai-faci-bine-etc-etc. si Sandu, cu aeru lui serios: Va trebui să tratăm cu toată atentia aceasta campanie, e vorba de un client important. Avem 2 saptamâni sa concepem proiectul, de la fronturi, pâna la vizuale, cu tot cu scenarii, bugete etc etc etc. Si bla-bla-bla. In momentul de fatză, mai zice – sunt in desfăsurare 4 campanii pentru ăăă… produse ăăă… similare ce tin de ăăă… igiena doamnelor (si roseste cu simtz de răspundere…, si se străduieste să nu se bâlbâie… si prea delicata e pt el problema… si…). Ce e nou la produsul nostru? Ce-l face sa se departajeze de restul ofertei? Ei bine ăăă…, ăăă… e parfumat, ma rog… Pe mine mă umfla râsu’, intind mâna spre cutia din mijlocu mesei, extrag un astfel de tampon, il lipesc de nas si trag, adânc, pe nări. Miroase. A lavanda? Ceva de genu’… Gagicile zimbesc pe sub gene, un pic stânjenite de ceea ce fac io… Alex se uită strâmb la mine si ma roagă să nu fac misto. Io, cu tamponu parcat intre nări, il privesc mirat. Ce misto fac, coae?? Nu tre’ să verific “proprietătile” obiectului de studiu? Nu tre’ să-l cunosc? Să mă-mpretenesc cu el? Că doar va trebui să-i fac publicitate, nu? Ca să-l vâr pe gâtu’(!?!?) consumatoarelor, tre’ sa ii inteleg rostu, performantzele, necesitatea si apoi să le fac pe gagici să nu iasă din casă decât cu tamponu infipt fix intre labii, nu? Drept pt care imi lipesc iar tamponu de nări, inkid okii si trag cu nesatz… Dap. Miroase. Si miroase frumos. Kiar pare ceva eficient, ceva cu rost frate. Un produs care merită să fie cunoscut si folosit. Si lucrurile mi se par simple. Si kiar frumoase… Deja am imajinea unui posibil shnur, un montaj cu câteva cadre dinamice, cu o gajică trendi-cul-glamur&fensi, veselă nevoie mare, care merje plină de vână prin multime si-i curje dân cur, de pe sub poalele fustei, o cascada de petale de roze si crini… Ea zimbeste stralucitor si imens, tuturor, unii se opresc din drum sedusi instant de femela asta tonică, sigură pe sine, plină de viatză, fără nicio grijă… In urma ei nu mai ramâne decât un covor de petale parfumate si o mână de prosti care adulmecă siderati miresmele … Care să fie secretul ei? Zbang, flash 3D in point fix cu tamponu fericirii. Si voce backoff: D’acu’ ai de ce să fii multumită… Parfumul increderii in tine. Si script informativ: noile si unicele tampoane parfumate. Pentru ca fiecare zi să fie fără griji. Am imajinea. Si zimbesc tâmp, cu nasu-n tampon.

Zimbetu meu tâmp se curmă când alex anuntză problema: clientul, din cine stie ce motive, doreste ca in campania pt acest produs sa nu apară sub nicio forma, da’ sub nicio formă cuvântul parfum. Sau parfumat. Sau arome, sau tot ceea ce ar tine de miros. Ăăă ???? Bă, voi sunteti prosti? Pai cum pula mea sa facem reclama la un produs cu o individualitate clară, cu un scop superdefinit si targetat fără să ne folosim de kiar argumentu principal?

Mâine vom afla cu totii pozitia si dorintele clientului mai spune sandu, in timp ce io injur mărunt dar evident… până pe la ‘fo doo se discuta de canale media, de tipologii de campanii, de maniere de abordare, de pizda ma-sii mai stie ce, ca mie deja mi-era foame si subiectele in discutzie păleau gratzios in fatza decolteului lu’ aia de peste masă. Am plecat de la agentzie catre jobu meu de zi cu zi, cu mintea incă la tzitzele lu aia si cu aroma tamponului in mucoasă

ZIUA 3

Ora 9. asta era ora la care trebuia sa fiu in agentie… dracu a fost, ca io nu. Am ajuns pe la fo unshpe. Când intru, zimbetu meu seducător se crispează si isi pune mâna la oki a spaimă. Când intru, zâmbetu meu seducător ingheatză voluntar. Când intru, zimbetu meu seducător cere o pungă, isi bagă deshtele pe gât pân la cot si vrea sa borască a repulsie/greatza/oroare. Când intru, zimbetu meu sedu… Motivu? In capu mesei trona un… o… o ????… o… un… o femeie?? Doamne-apară-si-păzeste imi vine să strig, cu okii la oroare… imi dau seama ca tre’ sa parez cumva shocu, sa disimulez, să mă impiedic urjent si să mă adapostesc pe sub mese, să mă fac că’s apucat de streke, sa… pula mea, ceva cât să fac să ascund, să maskez reactia mea de un penibil infinit, reactia mea in fata arătării… Arătarea e o femeie. Un monstru-femeie de fapt. Sau o femeie-monstru? E ceva ce n-am mai vazut nici pe net. Ceva ce cu adevărat n-am văzut niciodată. E un mutant??? Doamneee, un mutant… O subspecie??? Giganticus Osânzae Tenebris…O greseală genetică, doamne, o-un ceva ingrozitor. Mutatio Horibilis Femina… Să mă gândesc că e grasă, ar fi ca si cum as sfida realitatea. E imensă, nu grasă. E gigantică. Doamne, e infinită ???? Mă intreb cum au adus-o aici. Cum au băgat-o pe usă. Poate pe geam? Macarale n-am vazut in curte… Se teleportează? E imensă, doamne apară si păzeste. O femeie obeză. De trei ori obeză. De trei ori? De trei x 1.000.000.000.000 obeză. Carnis Imensitas Repugnatio??? In cameră s-a făcut liniste, pesemne reactia mea nu e mult diferita de reactziile celorlalti de la ora 9, dar e mai putin mascată. Sau aproape deloc. Femeia(??) aia mă priveste fix. In valurile de grasime, okii ei sunt mai mult probabili. Mai degrabă ii intuiesc privirea, decât să ii văd okii. Are 3 metri pătrati de fatză. Cu fără-număr rânduri de gushi&fălci&buze. De sub ureki ii curg hălci. Râuri. Râuri zic??? Fluvii…Fluvii de hălci, fluvii de hălci, cu tot cu delte… Masivitas Hororris Imposibilum… Un abator imund. Simt ancestral că undeva, in nordu atlanticului, balenele sunt invidioase, se răzvratesc pline de pizmă. Pe la tropice, elefantzii protestează shocatzi. Porcul românesc mangalitza are alură si gingasie de mielusel in comparatzie cu asta. Lumea mea s-a skimbat definitiv. E imensa. N-am mai văzut asa ceva. E de bâlci ? Circul de stat nu a aflat de ea ?? Da’ cartea recordurilor ??? Stă pe două scaune. Si sunt putine. Pe masă ishi revarsă fo 5 kintale de tzâtze. E la 2 metri de masă si burta tot nu ii incape sub lemn. Picioarele nu i le văd si ii multzumesc lu dumnezeu. Doamna reprezintă clientul spune Alex vizibil jenat de situatie, si pune capăt urgiei. Mă invită să iau loc. Mai e un singur scaun liber, unul singur, lângă odioshenie. Va trebui să stau lânga harpie ??? Doamneee, nu!! MA ia cu spaime, Urgia incepe iar. NU acolooo, nu lângaaaa eaaaa, va rog, vă roooog, imi vine să strig. Si kiar strig, in sinea mea, pe muteste, pe oki si pe nări, din suflet… Sunt un nemernic, e pentru prima oară când regret că intârzii la intâlniri, ca nu respect programu, ca mă doare in cur de orar. Faceti cunostintă, mai spune Sandu, parcă scuzându-se. Futu-te-n cap zbier io, tot in sinea mea, fără nu se poate?? Dacă mă inghite? Intind mina tremurind, ea ma atinge cu o palmă cât pulpa de vită, umedă si lipicioasă. Buzele ei se miscă rotund, rostind un nume pe care nu-l aud, sunt sub imperiul fricii, incep zilele groazei, imi zic, nu expiraaa că mă dobori, nu inspira – că mă inghitzi. Doamne, scapă-mă, de ce am intârziat? Penitentză, ratatule, taci si inghite acum, asta e pedeapsa ta, ia loc lânga monstru si păzeste-tzi viatza… privesc cu teamă, si numa in fatză. Mă feresc să intorc capul către ea, desi curiozitatea functionează ca un magnet. Fără să vreau, okiu-mi cade, din coltz, pe jenunkiu ei. Jenunkiu ei imi pare un cur de porc miluit câteva crăciunuri consecutive… Unturae Mundanum Deversorum… e apocalipsa, frate…
Nu mă pot concentra la ce se discută, ma gândesc numa cum a fost adusa asta aici. A urcat cu liftu??? Parkă astia nu aveau lift de marfă in ajentie… A urcat pe scări? In câte ore? Au spart peretzii?? Aaa, au scripetzi… Cum s-o deplasa? Sau se rostogoleste?? Levitează??? O dormi in pat? Si ce fel de pat?? De unde-si cumpără kiloti? Kilotzi????? Ughh… Ce fel de veceu o avea?? Veceu ??? doamneee… Doamneee, asta se cacă????? Si dacă da, doamneee, cât???????????? ooooooooooooooooohh, imaginea e tenebroasă, terifiantă, mă cotropeste, ma sufocă, ma ia cu transpiratzii si nu stiu al’ceva ce să fac decât să iau un tampon de pe masa si să-mi tamponez fruntea. Adâncit in cele gânduri, o fac masinal, mecanic. Alex tuseste cu subintzeles. Imi dezlipesc tamponu de frunte si, ca să dau o logică mai demnă gestului, mă fac că doar il miros… Proasta alegere, oroarea vorbeste lânga mine: fitzi cuviincios, va rog… ăăă…ma scuzatzi zic, voiam să văd dacă ăăă… dacă miroase, si da, miroase, kiar miroase, dom’le, ce kestie, ăăă…miroase fain, ăăă…vă felicit pt ăăă…produs. Se uită inkizitorial la mine si mie mi se strânge gaura curului ca la examenu de stat. De m-ar suna telefonu, sa bag o minciună si să plec dracului spre lumi mai sigure…

Discutzia se reia si, printre picături, incercând să mă reculeg, intzeleg că alex ii explică balenei ucigashe (Incredibilis Magnum Balenicus???) de ce e bine să folosim totusi ca argument comercial faptu că tamponu cu pricina e parfumat. Alex vorbeste, vorbeste, argumetatia lui e de bun simt, e firească, logica e la indemâna oricui. Monstrul tace si ascultă. După fo zece, cinshpe minute de vorbe destepte, alex se opreste. E liniste. Parcă asteptăm un verdict. Ne uităm intre noi cu coada okiului si ne felicităm in gând că alex a avut inspiratzia discursului, că a făcut-o pe reprezentanta clientului să inteleagă că e important să aratăm că acest produs e cu atât mai bun cu cât are si proprietati in plus fată de altele din aceeasi categorie. Că nu are logică dorinta ei de a NU ne lega de faptu că tamponu e parfumat… Că acest produs e unic pt că miroase, ca e parfumat si taman pt asta merită cumpărat. Că pe piata produselor de profil, ăsta e mai dat dracu decât celelalte. Si singuru lui atu in fatza celorlalte produse e PARFUMU. Un tampon odorizat. Parfumat. Frumos mirositor. Aromat. Aromatizat? Aromatizant! E unic mah, mortzii lui de tampon, e singuru care nu pute a bumbac si bandă adezivă ci a magnolie. A levăntzică. A garofitză sălbatică. A flori si fructe de pădure. Miroase de-mi vine sa-mi fac ceai din el, nu alta. Si-l vâră gajika-ntre craci si-i bei limonada din pizdă. O cauti pe proastă pe sub furouri si iti pleacă mintea-n călătorii, te uiti la flocii ei da’ vezi plaje exotice cu palmieri infloriti, te uiti la pubisu ei – da’ vezi munti ai lu venus tapetatzi cu flori-de-coltz. O pizdă inmiresmată e o permanentă invitatzie la visare, un trip exclusivist… tamponu ăsta e minune. Aproape că uiti că tre’ s-o futi… ma rog… Alex a terminat de vorbit. Alex a fost tare. Alex stie. Alex zimbeste profi si o priveste pe grasă. Lamantina inchide o agendă si spune: NU.

Pardon?? Ce nu??? NU. Adica???? Adica NU. Si deja v-am explicat asta dumneavoastră personal in discutiile anterioare, până să ne apucam de lucru in echipă. Sau am incercat să vă expun pozitia mea. Si văd că nu ati priceput ce vreau. Asa că repet acum pentru toată lumea aici prezentă: NU vom aduce in argumentarea comercială faptul ca acest produs e parfumat. DE CE???? intreaba Alex mirat pân la dumnezeu… Pentru că nu trebuie să ne axăm pe ideea asta, am mai spus! Doamnele si domnisoarele vor intelege dânsele ca produsul nostru e mai bun decât celelalte dupa ce il vor cumpăra. Dar… incearcă alex… Niciun dar. V-am spus de la bun inceput că vreau să evitam acest aspect, cu mirosul… Gânditi campania ca pentru un produs obisnuit dar totusi special, unic. Noi plătim, voi vă faceti treaba. Si campania trebuie sa aiba success. E obligatoriu. Si va trebui sa garantati succesul campaniei. Dar ne luati taman clu-ul produsului, skepsisul, smekeria cu care putem agătza clientii, cum să garantăm? zice alex… Dacă nu ne folosim de treaba asta nu obtinem efectul scontat, iată, să vă explic…, mai incearcă alex Nu-mi explicati nimic, nu putem iesi cu reclame la acest produs spunând ca e parfumat. Si cu asta, basta. Dar de ce, pentru numele lui dumnezeu, intreabă sandu… Taman pentru ca e parfumat răspunde bestia, taman pt că e parfumat si nu trebuie să se subânteleagă cum că femeia ar avea anume probleme in sensul acesta si pentru a scăpa de acele probleme e nevoită să folosească aceste subterfugii… n-n-nu… nu pr… nu pr-pricep, nu vă inteleg, se bâlbâie alex Nici nu trebuie, zice masivu de untura, nici nu trebuie, nu sunt lucruri care să vă privească, doamnele de aici cred că au intzeles ce vreau să spun si imi dau dreptate. Alex ramâne năuc, cu gura căscată. Fetele privesc in jos, nimeni nu mai spune nimic. Io incerc să pun cap la cap cele spuse de harpie. Să inteleg ce doreste de fapt. Să ii inteleg modu de logică si să mă pliez pe gândirea ei ăăă…ma scuzati zic io… ca să intelegem si noi. Deci dvs spuneti că nu tre să băgăm in reclame faptu că tamponu ăsta e parfumat. Desi este. Că tre să găsim altă kikitză da’ nu asta cu aroma, cu mirosu. Desi altă kikitză n-are. Că tre să facem o super campanie care să aiba un succes remarcabil si să si garantăm asta. Că tre să facem cunoscut acest produs mai mult decât sunt celelalte – si piata e plin㠖 cum-necum dar fără a mentiona sub nicio formă că e parfumat. Da? Da, răspunde grasa, scuturându-si colacii de slănină de sub barbă. Doamnă, zic io, hai s-o lom asa: deci tamponu ăsta e d’ăla de “toată ziua”. Asta am intzeles-o de ieri de la brifing. Asta nu absoarbe “likide”, nu e de 3 picături, nici de cinci nici de unshpe, nu are gel transformabil prins in structuri novatoare, nu are aripioare aerodinamice, nu are canale cu alveole speciale sau spirale, nu suporta de 3 ori greutatea corpului si când vorbim despre el nu e nevoie să jonglăm cu sintagme gen “acea perioadă a lunii”, “orele când sunt indispusă”, “micile griji in plus”, “zilele sensibile”, “momentele dificile, perioadele delicate”. E doar «de toată ziua». E DOAR un tampon odorizant, nu ? Singuru lui rol e de a parfuma, nu??. De a inmiresma, de a schimba izul, mirosul, de a improspăta. Da ? Da. Păi atunci, dacă NU arătam asta, ce dracu are el in plus fatză de altele???? Cu ce-l facem mai interesant? Mai dorit? CU ce il departajăm de restu ofertei? Nu cu această calitate?? că e parfumat??? Ba da, dar nu trebuie să se spună asta, intelegeti si basta. Doamna, io-s prost, io nu inteleg… Domnule, vreau sa se faca o campanie de efect, vreau ca produsul să fie cunoscut. Dar nu vreau ca acest produs intim să aducă in discutie publică faptul că femeile au nevoie de astfel de… de ajutoare pentru ca ar combate ceva anume, ceva ce doar femeile trebuie să stie, ceva ce e prea intim si nu trebuie arătat, spus sau lăsat să se inteleagă, cum să spun, e jenant că-mi cereti sa vorbesc despre asta, faceti ce vă spun si totul va fi ok. Haideti să nu complicam lucrurile, să găsim o formulă perfectă care sa sustină marketingul si… doamnă, mă scuzati, e absurd ce cereti. Zău asa. Mai ales că nu inteleg nici mort. NICI MORT! Dacă acest tampon există si e folositor, dacă isi dovedeste necesitatea, dacă ajuta la ceva anume, dacă inlatură mirosurile neplăcute, de ce să nu strigăm asta in gura mare ??? taman in asta consta performantele produsului la care ne cereti sa-i facem reclama dar ne taiati exact argumentul principal. NU VREAU SA SE VORBEASCA DESPRE PARFUMUL PRODUSULUI tzipă grasa, exasperată de insistentele mele… Nu vreau să se pomenească de faptul că tamponul e parfumat. NU vreau si gata. Nu vreau ca ceva intim, stiut doar de femei, să ajungă subiect de glume proaste. Nu vreau să se strige in gura mare niste lucruri care nu le privesc decât pe doamne. Si care lucruri nici nu sunt adevărate in definitiv. Tamponul e parfumat nu pentru că ar fi nevoie să fie parfumat, ci doar asa, că… doar pentru… doar că asa trebuie, poftim. Doamna, să lamurim kestia, răspund io, tamponul asta e parfumat pt a inlatura mirosurile neplacute ale p… ăăă, ale… nah, pt a inlătura mirosurile, ati fost de acord cu asta, ce naiba, doar ce m-ati aprobat, iar acum sustineti contrariul… Domnule, in principiu asta e rolul produsului nostru, dar această calitate trebuie mascată cumva, femeile vor descoperi singure si vor sti ele ce si cum, DAR incă o data spun, aceasta calitate trebuie ascunsa pentru că altfel, dacă recunoastem public in clipuri, in instrumentele de publicitate că acest produs are acel rol bine definit, ar insemna că am recunoaste implicit si faptul că femeile au o problemă in acest sens. SI NU AU ???? NU. Bă, asta e bătuta-n cap. Asta e proastă. Bă, asta e nebună??? Stau ca prostu cu gura căscată si mă uit si io nauc la mutra ei. Are capu mare cât vaca de Buzău. Uuuu, futute-n cap de acefală… Fruntea ii face cute, colacei. N-am mai văzut frunte d’asta băi frate… Mă uit ca bou’ la ea si nu stiu ce să zic… Intervine o gajică de peste masă spunând că bine, o să vedem noi, intelegem ce vreti să spuneti, evident, intr-un fel vă dăm dreptate, intelegem, o să incercăm sa tinem cont de dorinta dvs, idei sunt o multime si dacă jalonăm cu grijă drumul vom sti cum să procedăm. Gagicutza asta are dictie buna, observ io, vorba clară si ingrijită. Senzorii mei depistează urme clare de diplomatie si inteligentă. Mai depistează asa: doo tzâtze de luat in seamă, un decolteu timid care – ma gândesc io – ar trebui incurajat, o mutritză dulce, cu oki misto… ieri n-a fost ??? cum dreaq de n-am obseravt-o?? Imi intreb senzorii ce cred ei despre curu ăsteaia si senzorii plescăie de plăcere… a-ha… bine făh, gata, capitolu cu remarcatu s-a consumat, urmează ăla cu marcatu… intr-un fel ii multumesc in gând gagicii asteia pt evadarea oferită, pt interventia ei. Ma hotărăsc să tac dracu din gura, să-i las pe ei să porneasca jucăria si, pe parcurs, o să văd de unde-o apuc pă treabă si ce-mi va reveni mie să fac… numa că deja simt că ceva e putred… simt io ashea că o să ne cam invârtim a proasta in cerc, că… dap, actiunea «tamponu parfumat» nu-mi miroase’a bine… Tu’tzi mortii tăi de viată… de ce dracu i-am promis io mă lu ăsta că-l ajut ?? Va fi greu… greu al dreaq…

ZIUA 4

Sunt adormit, posac, lipsit de nerv. Am ajuns greu al dracu la agentie, am intârziat ca de obicei. Si tot ca de obicei putin imi pasă.

Urcând cele doo etaje ii găsesc pe toti la tigară si cafea, discutând aprins despre… despre habar n-am ce. Sedinta-atelier nu incepuse, mormanu de osânza anuntase că intârzie. Vestea asta m-a inviorat nitzel drept pt care cafeaua dată de Sandu incepe să aibă gust. Mai ales că o văz pe cris – (aflu ca o keama cristiana, gagica diplomata de ieri) cum gesticulează la fo 5 pasi de mine – si tzâtzele i se miscă haios sub camasă. Imaginea asta-mi face si mai bine, spiritu meu la asemenea stimuli incepe să se trezeasca in rejim de urgentză, se freaca la oki, isi trage kilotzii din cur si se apucă de analize. Dap, e mistoacă gajica, e interesanta, e marfă, zice spiritu… ăhă, arata beton, ii răspund io lu spirit (si-mi promit ca pe viitor voi fi atent si la ce spune). Are oki frumosi, verzi? albastri? gropitze-n obraji, buze belea. Spiritu imi sopteste la ureke ceva si de craci si de cur si de glezne numa că nu apuc să-i raspund că gajica ia directia mea si mi se opreste-n fatz㠖 ce faci? analizam, raspund io… analizai? ce? Proportziile… Aaa, proportziile… ale cui? Ale campaniei, ii răspund… Râde. Râde frumos de tot. Stie exact ce am vrut să spun. Asa cum eu stiu că am spus exact ce ea dorea să audă. Dar ca nici moarta n-ar fi recunoscut asta. A dreaq curva, mie-mi propui făh jocu ăsta stupid de’a soarecele si pisica ? hehe… Si? cu ce ne vei distra azi? Să vă distrez? n-am talent… de ce nu vă luati un bufon, ceva…, scuze, nu asta am vrut să spun (si roseste??? da mah, sa fiu al dracu, gajica roseste mirific), ziceam că ai un fel comic de a expune ideile, esti fani, tonic… ihi, ii răspund cu okii tzintă pe tzâtza dreaptă unde sfârcu făcea insistent căciulitză cămăsii. Ti-e frig? o intreb, Frig? repetă ea mirată, cu o sprinceană arcuita… Nu, de ce? Ashea, intrebam si io… sandu vine si mă trage de lângă ea cerindu-si scuze si-mi spune că până apare orca ucigashă va trebui să discutam amănunte clare vizavi de afisaje si regia campaniei si că ar fi bine să pun deja pe hârtie câteva idei. Coae, mă lasi ? zău, nu-mi arde, nu văzushi ? aveam si io o conversatie savantă cu gajika aia si tu mă vâri brutal in realitătzi care’n momentu ăsta nu mă privesc. Asta se crispează si isi pune o mutra rugătoare – te rog, nu mai continua in registrul asta, tu poti fi mai maleabil, poti fi si serios, zău asa, hai să fim constructivi. Pe mine ma umfla râsu, coae, ejti comunist, stahanovist, să-facem-să-dregem, las’o-n pula goală, ce esti asa bătzos si sfătos, nu vezi că n-am cu cine? Deja’mi pare rau ca m-am bagat in kestia asta, ca’mi vine sa-mi car shuturi in cur, ieri mi-a mâncat nervii idioata aia, dacă n-ar fi vorba de tine m-ar durea instant in cur si m-as tot căra, pizda mă-sii… Hai te rog, hai să nu incepem discutia pe tema asta, ajută-ma si totu va fi ok, o s-o scoatem la capăt, ce dracu, erai un tip tolerant si inventiv – Grande, esti dus? n-am cu cine, io m-am prins deja, va fi jale, nu-i va scoate nimeni ideea fixă din cap idioatei, deja imi repugnă nenorocita, numa când ii văd mutra si-mi vine s-o pocesc, e kestie de destin, de soarta – si, că veni vorba – coae, nu vreau să mai stau lângă ea, mă ia cu fric㠖 dacă se rup scaunele pe care stă si cade bivolitza peste mine ? Hai mă, nu exagera – ba deloc, sa mor io, trăiesc o permanentă frică, plec bolnav de inimă d’aci, sh’apoi si pute… Cum mă să pută ? pute mă, miroase, ii pute gura, ii put shuncile – Hai mă că esti gretzos, nu-mi spune asta – ba iti spun mă, că nu stai tu lingă ea, mă termina psihic, tu nu vezi cum arată ? Hai mă că nu tre’ s-o iei de nevast㠖 coae, ii pute gura, intelegi ? – Hai mă că nu tre s-o săruti… ughh, acu tu esti gretzos. Sau diabolic…

Intrăm in sală, ne asezăm la locurile noastre. Sandu reia povestile, unii notează in caiete, altii completează scurt câte ceva… Io stau cu okii in tzâtzele lu aia, lu cris, a dreaq, si observ că decolteu’ cămăsii a facut primii pasi, că a crescut mare :D , a mai renuntat la un nasture… a-ha, pizda ma-tii, vrei să-mi atragi atentia hehehe… la fel, văd că si ruju e proaspăt si părul de la tâmple ud, suvitat. Curva mica, te benoclasi repede-n oglindă până să intri, scoti artileria grea la’naintare hehehe, ce vă stiu io pă voi, ce vă shtiu… Mă las de cur in jos pe scaun si mă uit la cracii ei aflati la fo 5 metri de mine. Are o fustită scurtă. Cum stă, dacă se roteste cu scaunu, imi poate arăta o priveliste kiar interesantă… hai făh, roteste-te, hai, roteste-te… are dres culoarea piciorului, kilotii oare ce culoare or avea? Ingrijită putoarea’mi zic, si spiritu aprobă, pariu că are un cur tzapăn? spiritu atât asteapta… si incep să sporovai cu el, cu spiritu, in mintea mea, cu okii la gajică. Ea imi aruncă okeade, stie că o privesc. Pariu că stie si ce gândesc? ce jocuri frate, ce jocuri…

Dialogu meu cu mine e intrerupt de o altă gajic㠖 din ekipa de creatie, care mă intreabă nu stiu ce dracu… ăă, da, asa zic si io – ii răspund, nestiind despre ce era vorba. O abandonez pe cris si incerc să fiu atent la ce discută gashca: strategii de promovare si campanii de publicitate integrate, flexibilitate, putere de penetrare, viteza de reactie, spirit analitic, opportunities to see/hear (????) – numărul presupus in cercetările audientei de oportunităti de a vedea/auzi o reclamă in rândul publicului tint㠖 mediile OTS in rândul audientei acoperite functie de mediile OTH in diferite mijloace media, open promotion, run-out strategy, operating statement, market penetration, market positioning, market potential, push-pull strategy, maslow’s hierarchy, narrowcasting, non-manipulative selling techniques , open-ended question, si iar ca ots-u’ tre sa fie nu’shcum, in timp ce oth-u’ sa fie invers, ba ca prototype testing blablabla, in timp ce selective exposure mortii lui, si musai selective retention blablabla, pe când Image Oriented Change Strategy kbjhbew fjhbkdhwfblqdbv ljdljq dbqdefmpulamea…

Bă, voi sunteti zdraveni???? futu-vă-n cap de dementi spălati pe creieri… bă frate, ăstia kiar iau viata in serios… mereu mi-a fost scârbă de momentele astea, in astfel de birouri, in astfel de selecte companii, componentze si competentze… hai bă, ce dracu… Cris vorbeste si ea cu convingere si nu uită să-mi zâmbească p’ascuns, zice cuvinte d’astea plină de aplomb, ăia o aprobă, unu mai intreabă nush ce dracu, alex completează atent cu niste păreri personale… si timpu trece… si ei au impresia că kiar fac treabă, si ce destepti suntem, si ce generatie profi, si ce tari in sacourile si taioarele noastre albastre, si ce mindpower suntem, si ce-mi vine să mă pish… Mă ridic si ies. Când mă’ntorc de la pisare, oroarea e prezentă. Uuuu, hire’ai a dreaq cu sufletu tau, venishi, ai? si mai e si imbrăcată in rosu. Uhh, frumoasă esti, patria mea… se uită urât la mine de cum intru. Si stiu iar, instinctiv, că si azi e o zi futută. In scurtă vreme discutia ajunge iar in locu cu buba si totul se duce in mortii mă-sii. Iar că nu tre’ să spunem de mirosuri, iar că faza asta e singuru atu al campaniei, iar discutii la limita urletelor, iar acelasi căcat. Spre sfârsit, Cris incearcă disperată să-mi agatze o privire ceva, dar deja e departe de mine, apusă, nici măcar amintire nu mai e, nu-mi pasă de existenta ei, mintea mea e deja obtuză, vinde nori si ingroapă pofte. Mă gândesc la mine si’mi par rodul unei intâmplări stupide. Trăim.

ZIUA 5

O zi nenorocită. O altă luptă surdă cu monstrul, fără izbândă. O zi in care as fi vrut să kiulesc, să mă dau bolnav, lovit de pojar, răpus de bubă dulce si shancru, rănit in vietnam, oastatic in irac sau dracu stie… O zi in care, dimineata, am simtit că e necesar să impusc cu sânge rece vrăbiuta aia care ciripea lipsită de griji la fereastra mea. Ce zi de cacat. Ne chinuim toti să o facem pe hapsână să renunte la pozitia ei. Să-i arătăm ca nu e nicio mare rusine să spunem ca tamponu ăsta e parfumat si că asta nu implică musai faptu că păsărica miroase. Si că dacă miroase (si miroase, nah, asta e, ce să ne mai căcăm pe noi), da, că miroase – culmea, faza asta oricum o stie toată lumea. Si că nu e cazu să fim mai catolici decât papa. Că fiind prea scrupulosi, am pierde mult din atuul produsului, am iesi cu o campanie cel putin la fel de anostă ca toate celelalte. Nimic frate, nimic n-a făcut-o pe nemernică să renunte. Nici invăluirile lu alex, nici diplomatia lu cris, nici discursurile, părerile si solutiile celorlalti. Vaca era incăpătânată ca un catâr. Simt că o urasc din toată inima. Ii urăsc temeinic trecutu prezentu si viitoru. Când se termina intălnirea cu ea, după ce iese, ramânem toti plouati si fără chef pe scaune, uitându-ne unii la altii. Ce facem fratzilor?

ZIUA 6

Zi de vizionare. Cosmaru slinos nu apare azi. E doar laborator intre membrii ekipei, se proiectează productii similare, se vorbeste iar despre concurentă, se fac diferite analize, se intocmesc liste cu priorităti si se conturează primele note pentru bugete. Se impart sarcini, diviziunea si organizarea muncii ocupă aproape toată ziua. Spre final, căutam la comun solutii salvatoare si modalitati de a o aduce pe cutră acolo unde dorim. Printre sugestii, cea mai de luat in seama pare să fie solutia propusă de mine: monstrul trebe exterminat. Râdem pe seama ei, pe seama obtuzitătzii ei, că de aspect toti se feresc să spună ceva. Io nu prea am astfel de jene si văd pe chipurile tuturor o incântare maximă atunci când imi dau drumu la gură. Râd cu totii si parcă se simt răzbunati. Alex mă temperează putin jenat, e vorba totusi de un client al nostru, trebuie să fim cuviinciosi etc etc etc.

ZIUA 7

Dupa 4, 5 ore de scandal cu doamna pork am cedat nervos. Am iesit glontz din agentie si am jurat că a fost ultima mea zi in proiectu ăsta. Ne-a făcut terci mutanta. Nici n-a vrut să audă, a fost de neclintit. Noaptea, acasă, ma gândeam la o listă si cu alte juraminte. De jenu că jur să dau foc la toate farmaciile si buticele care vând tampoane. Ca jur să extermin toate tampoanele, să fac jihad printre ele, nu alta. Că jur cu mâna pe onoare să nu mai fut never, uite’ashea, de ciudă. Că jur să sparg televizoru dacă nemeresc f’un clip d’ăsta de tampoane. Ca jur… Bine, cind am jurat faza cu fututu, am incălecat doo deshte si m-am făcut că nu observ. Intr-o săptămână, campania asta mă doborâse. Iar dobitoaca aia tindeam să cred că e blestemu vietii mele. Când m-a sunat sandu am inceput sa urlu la el, i-am futut neamu in viteză, da’ cu precizie, si am inkis… Nu mai voiam să stiu de nimic. A doua zi, dimineata devreme, sandu era la usa mea. Tigări, cola, plicu de cafea si un pleiboi luna curentă. Ce faci coae?? Venisi să mă’mbunezi? Sunt cârpit de somn, ciufulit si sifonat, am un gust de căcat in gură, papucii pusi invers in picioare, pantalonu de trening are curu pân la genunki si jenunkii pân la glezne, tricou’ meu verde cu tuborg, cu găurică la burik, mi’atârnă si ăla jalnic pe umeri. Mă văd in geam si mi se ia de mine. M’as scărpina-n cur, da’ si’asta mi se pare un efort prea mare. Jalnic. Arăt jalnic. Da’ mai jalnic imi pare alex, cu muia speriată, cu disperarea pe mutră ca tzapu la scopit. Ma gândesc să-l injur. Da’ nu-mi vine… Să-i fut un pumn in cap… da’ mă ia cu milă… Se uită ca un câine bătut, ca o proastă părăsită. Ce pula mea vrei? Păi… Tăcem ca doi prosti, ăla pune de cafea, io’mi aprind un tutun si ne holbăm la podele. Toarnă grande cafelele, dă să spuie ceva, io mârâi la el, sorbim pe muteste, io aprind alt tutun… pizda mă-tii mai zic, si mă duc să fac dus. In juma de oră eram la el in masină, in drum spre agentie.

ZIUA 8

ARGUMENTUL ORAL

Ziua incepe lin, la cafea, pe holu ajentiei, intre zâmbetele lu Cristiana, (spune-mi cris – cu ch intreb io? Si ea zâmbeste, zâmbeste,…’r-ai a dreaq de curva, stiu io că vrei să mă futi) si stângăciile lu Alex. Mitingu demarează plictisitor, evaziv… Se despică iar firu in patru despre produse similare, despre topica si maniera celorlalte campanii… si, evident, se ajunge iar la concluzia (cum al’fel) că e important să ne legăm de faptu că tamponu nostru e parfumat. Că e singura solutie garantată. Că e un argument trainic, de fapt singuru argument… Simt că mă ia cu lesin. Grasa – o urmăresc – devine din ce in ce mai rigidă pe măsură ce ne apropiem iar de zona interzisă… pufăie nemultumită ca vaca in căldare, incepe să bâtzâie picioru sub mas㠖 când a făcut prima dată faza asta am crezut că e cutremur – si spune tărăgănat: repet, nu trebuie să amintim de lucrul ăsta. Nu trebuie să ne legăm de acest amănunt. Chiar nu intelegeti? Găsim altceva. Spunând că e parfumat ar fi ca si cum am recunoaste că e chiar nevoie ca acest obiect de igienă să fie asa, parfumat. Ori nu e asa. Iar o luăm de la capăt? Nu, exclus, găsim altceva.

Io simt că-mi pierd cumpatu. Doamna, in definitiv de ce dracu e parfumat???? La urma-urmei nu pentru că ar fi o problemă in sensu ăsta? Care problemă trebe astfel combătută??? Parfumând tamponu??

Grasa mă priveste fix. E ca si cum m-ar privi un porc. Isi adună buzele si vorbeste cu nervozitate: nu există niciun fel de problemă. E parfumat doar asa, doar pentru… doar ca să fie mai plăcut! Eii dracie, acum ce facem? Tocăm frunză la câini? E parfumat doar ca să fie mai plăcut. E un produs intim care trebuie să fie si plăcut, asta e!

Doar ca să fie mai plăcut??? Păi atunci de ce nu au imprimat versuri din eminescu pe el??? Dacă asta s-a urmărit – să fie plăcut -, mai bine imprimau versuri, sau, de ce nu, poate kiar si ceva retzete culinare. Asta ca să fie si util. Să fie de două ori util. De trei ori. Să fie cu adevărat plăcut si de tzâshpe ori folositor. Să-i agatze – de ce nu? – si niste ciucurasi. Zurgălăi. Sa clămpăne melodic, să fie plăcut, nu? Să fie fanfară. O altă latură de dezvoltare a hedonismului, nu?

Matzu-gros e tot mai iritată. De ce vorbiti in băscălie? Cred că vă bateti joc. Eu sunt aici să găsesc alături de voi solutiile pentru campanie, nu să fiu obligată să răspund la mizeriile dumitale, să iti ascult porcăriile. Ce e de necrezut in asta? Acest produs trebuie să fie plăcut. E parfumat tocmai pentru asta. In rest nu există alte motive sau alte probleme cum vreti să insinuati. Femeia nu are genul acela de problemă la care va referiti…

De ce vă incăpătzânati sa sustineti că nu există această problemă? imi sare mie mustaru… Adică nah, nu e o problemă, e ceva natural, e alegerea speciei, e mâna naturii, kestie de feromoni si hormoni, poate kiar un atavism, de ce nu, o jmekerie a naturii care să indemne la reproducere, cum dracu să mai spun??? „Beneficiara” tamponului are miros. Producătorii stiu asta, femeile stiu asta, toată lumea stie asta. D’asta sunt pe piatză atâtea si atâtea produse concepute taman pt asta, săpunuri intime, creme, balsamuri, odorizante, kestii… Si producătorii au mai conceput ceva: acest tampon care inlatură mirosurile neplăcute. Asta inseamnă că acele mirosuri există, că sunt reale. Că putem vorbi de mirosuri pt că exista, că te poti lua in nări cu ele, doar să vrei, mama ei de viatză… Si tamponu ăsta, mama lui dă tampon, tamponu asta le inlătura, le atenuează, le transformă alkimic, le sublimează, le jmekereste subtil, le duce cu fentă, mama lui de tampon. Si d’asta e mai ceva decât celelalte produse similare, mama lor, care doar absorb. Sau doar tzin locu curat. Uscat. Tamponu ăsta e mai al dreaq, e mai pizdos, ăsta si parfumează, face păsărica mama ei de păsărică taman bună de scos in lume, la bal, coafată, dikisită, parfumată. Dacă nu există tamponu ăsta, păsărica e supărată, bosumflată săraca, tristă, jenată si frustrată. Si putzitoare… E oribil, e oribil ce spui, nu vreau să aud Ba să auziti, că tot ce zic io e adevarat! Nu e, e absurd, sunt lucruri care nu se spun Nu se spun? Adică ele există dar nu se spun, nu???\ Nu, nu există, nu e asa, nu există… Pe mine mă apucă dracii rău de tot.
Hai că ne’vârtim in cerc… Doamnă, dacă n-ar fi asa – atunci de unde tot folclorul brodat pe marginea temei??? Ce folclor? Ce folclor?? Nu e adevărat, nu există, inventezi, minti cu nerusinare, nu există, se răsteste vaca, tremurând si ea de nervi – ba există, si incă la greu, că toata lumea stie că exista acel miros specific, răspund io deja plin de spume, e stiut că pute, na, PUTE, – P, U, T, E! Si e lumea plină de bancuri pe tema asta, – esti un ordinar, un nesimtit, inventezi tu bancuri, mincinosule, urlă ea, nu există bancuri – ba există, nu inventez, nu am atâta umor, ascultă numa vorbă din folclor, na, fii’ant, cic㠄câtă pizdă se impute / iară noi n-avem ce fute” – oooooooooooooo, ce grozavieee!!!!!!!! Vedeti???vedeti??? strigă ea, si face okii’n cap cât capacu de veceu, – cum ii permiteti?? – ba-mi permit singur, că mai zic, ascultă-ncoa, „nu e pizdă să nu pută / si f-un prost să nu o fut㔠– opritiii’l, strigă ea, nădusind toată, tremurând teatral din cele 3 rânduri de gushi, opriti nemernicul, opritzi-l – ba nu mă opreste nimeni, zbier io, tre să spun, si’o să le zic pe toate, să vedem dacă io’s ăla care inventează bancurile astea, să vedem dacă există sau nu folclor pe tema dată, uite’asa, na!, si-l zic acu p’ăla cu aia „cu mici probleme” de-i putzea pizda, mă scuzati, nah, care’l agatză p’ăla de n’avea miros, de la mica publicitate din anuntzuri, si fericire mare, mare brodeala, mare potrivire, soartă surâzatoare si noroc cu caru’ să se intâlnească ei doi, ea cu pizda putzitoare, el lipsit de miros, si fac nuntă, si toate bune si frumoase până-n noaptea nuntii când, după ce se dezbracă aia, el incepe sa strige ca dân gură de sarpe deskideeee făh geamuuu, deskide geamu si aia, izbucnind in lacrimi, mincinosule, mincinosule, deci ai miros, m-ai mintit, s-a sfârsit idila noastră, mi-ai frânt inima, sufletu&speranta, de ce m-ai mintit că nu ai miros, de ce, de ce, iar el, cu lacrimi in oki: deskide fă geamu, deskide-l că mă usturaaaa okiiiiii – inventezi, e o mizerie ce spui, nu te ascult, nu te ascult tzipă grasa – e doar un banc nenorocit tzip si io, doar un banc, femeie, ca multe altele in care se arată cum că doamna pizdă-mă-scuzati pute, miroase, candeshte, emană, cum că subiectul discutiei duhneste sistematic, indiferent de culoarea kilotilor sau de fazele lunii – eu ies, eu nu mai lucrez cu mitocanul acesta, zbiară umflata, minte si inventeaza si voi il lăsati, il lăsatzi – ba să mă lase, să terminăm odată cu toată fandoseala asta, uite, na, că mai zic, p’ăla cu rătzusca nesigură pe sine, abătută si rătăcita care suferea tragic nestiind ce este ea, si vine dihoru, sconcsu, mama lui de imputit ce-o fi fost el si-i spune de ce esti tristă mă rătzushco? Si aia, printre lacrimi, raspunde: pentru că nu stiu ce sunt, nu stiu ce sunt, la care ăsta, sconcsu, dihoru, mama lui, nedumerit de criza ăsteia de identitate, intreabă mirat: cum mă nu stii ce esti? Cum nu stii?? Pai nimic mai simplu mă, zice ăsta, sconcsu, ai pufuletz des si moale si galben? Am, zice rătusca abătută L, ai cioculetz roshuletz-lătănetz? Am, cum nu, zice rătzushca lăcrimândă L…, ai vers la cântic cu mac-mac? Am, cum nu – păi vezi? zice sconcsu, mama lui, – păi vezi??? Esti rătzuscaaaaaaaaaaa!!! Si ea, rătusca, fericită, sare-ntr’un picior măcănind sunt rătzuscăăăă!!! ?? J, ?? sunt rătzuscăăăă!!!! ?? Uraaa J, ?? sunt rătzuscăăă J si pleacă lămurită si impăcată cu sine si conditia ei… si la câteva zile il intâlneste iar pe sconcs, mama lui de dihor imputit, si-l vede p’ăsta plâns si trist / d’apoi ce-ai mă sconcsule, intreabă ratza, – niii, ce să am, zice ăsta, sunt trist, sunt dezorientat, sunt pierdut L, – cum asa???? cum asa??? face ratza, – păi asa bine, pt ca nu stiu ce sunt, – cum mă sconcsule nu stii ce esti?, păi esti păros si cretz? intreaba ratza – Sunt, cum nuL, – păi ai o dungă, o linie, pe mijloc? Am, am, face ăsta, sconcsu’…, si putzi mă? Putzi??? Intreaba rătzusca – Put, put al dreaq, zice sconcsu plin de sperante – s’atunci ratza dă verdictu salvator: păi esti pizdă mă, esti pizdă, si tot cu dihor, mama lui, cu aia care-si cumpăra ca animal de companie un dihor si vine o vecină, vai tu, dragă, dar ce animal mai e si ăsta? Cum ce animal, vecină, e dihor, vezi bine…, Dihor? Intreabă proasta…, Si nu e rău? Eiii, cum rău? E o minune de dihor, blând si iubitor cum altu nu e, doarme numa cu mine in pat, intre picioare mi se bagă, nu alta!!! Vaiii, face asta, vecina, da’… da’ nu pute??? Pute, pute, da’ s-a obisnuit – estiiii un nemerniiiccc urlă grasa in timp ce aia deja se tăvălesc de râs, nu mai suport, inventezi tot, tu nu ai nimic sfânt – ba nu femeie, is zdravăn la minte si nu mă cac pe mine dân motive ce tin de o falsă pudoare, iaca tot cu sconcshi, că mai zic, cu vânatoru ala care, intr-un bar, primea câte o bere dacă recunostea cu okii inkisi pipăind o piele/blană de animal – ce fel de animal era ăla si, după forma găurii – cu ce fusese vânat/ucis, si i se pune sub mână o piele de tigru, pipăie ăsta legat la oki si spune hmmm… tigru…, apoi atinge gaura de glontz si spune: ucis cu rollgun britanic, calibru 38, aplaudă ăia, il cinstesc c’o bere, i se pune altă blană sub nas, ăsta, vânătoru, pipăie orbeste blana si spune: hmmm… vulpe polară, da, vulpe polară… apoi pipăie gaura si spune sigur pe el: ucisă cu doo gloantze de colt 45, aplaudă asistentza, totzi in delir, i se mai dă o bere, i se aduce altă piele, pipăia iar, spune: a-hammm… da… gazelă, gazelă ucisă cu sulita – … si tot asa până se imbată ăsta pulă, ajunge acasă, se bagă in pat, mortii lui, si dimineata se trezeste cu un oki vânăt… mirat la culme ii zice sotiei: dragă, stiu că am venit noaptea târziu, beat rupt, dar nu-mi aduc aminte să fi venit cu un oki vânăt, ce crezi că am patzit? De unde okiu ăsta vânăt? La care nevasta răspunde mânioasă: după ce că ai venit beat ca un porc, te-ai băgat in pat si incăltzat… si ai inceput sa ma cotrobăi prin kilotzi. As fi acceptat toate mizeriile astea, dar când am auzit că spui, cu mâna bagata-n kilotii mei, „hmmm, sconcs, omorât cu toporu”, n-am mai putut răbda… malu de osânză stă să se prăvale, e răvăsită, descompusă, geme, horcăie, băleste, NU, nuuu accept asa ceva!!! Refuz să mai lucrez cu un astfel de mitocan – n-ai decât să refuzi, tzip si io, da’ măcar mă răcoresc, măcar pot respira usurat, indiferent de miresme, si că tot e vorba de miresme, si că tot suntem la bancuri, uite că-l zic si p’ăla cu nooa invătzătoare care vine la sat, si coboară ea sitza-sitza mândra nevoie mare din tren si la gară o asteapta un tzăran tânăr si spătos s-o ia pe madam cu cărutza, se urcă asta-n cărutză, isi pune domnitza poseta’n poala ca proasta si tronca-tronca diii, batore, purced către sat, si pe marjinea drumului vede asta, dân cărutză, doi câini care se futeau – lăsatzi-mă, nu mă’ntrerupetzi – si zice vaiiii, ce fac ăia acolo??? Si tzăranu nostru, impasibil, răspunde: si-o trag, că e perioada de imperekere – da’ de unde stie câinele că e perioada asta intreabă invătătoarea cea tinerică, eii, de un’ să stie, după miros, miroase giugeaua cătzelei si stie, zice tzăranu nostru, si merg mai departe, si pe un izlaz, numa ce văd ei un taur cum futea o vac㠖 vaiiiii, ce fac ăia acolo intreabă proasta iar, cum ce fac, se’mperekează zice flăcau’ nostru, – pai de unde stiu ei ca e vremea, intreabă iar prosta, eii, cum de unde, după miros, răspunde asta, miroase tauru ruja vacii si stie, si tot asa, merg ei si văd oi, cai, găini, toate orătăniile se futeau de zor, că de unde stiu ei că e vremea imperekerii, că după miros etc etc… si ajunge tzăranu cu cărutza in fatza scolii si o lasă pe proastă in bătătură, la care asta ii zice auzi mă, tzărane, când ti s-o desfunda nasu sa treci pe la mine, si altu’acu’, p’ăla de-l stie toată lumea, născut din marea dilemă, ori pute pestele a pizdă, ori pizda a peste, cu orbu la pescarie când zice sărumâna doamnelor, si p’ăla când intra Eva-n iaz in pizda goală de se-mput pestii cei inodori, si vine dumnezeu si-si cere iertare la pesti pentru necugetata scaldă a evei, si, rămânând tot la ihtiologie,- cică dacă sirena ar avea cap de peshte si picioare de femeie ar putzi si sus si jos, Sau tot cu adam si eva, ăla, de-i vine ciclu lu Eva pen’prima oară, si se uită ea’ntre craci, se uită si el si, nedumeritzi si speriati, keamă barza, vine barza – bagă asta ciocu – oha, nimic, sângera proasta la fel, keamă ăia maimutza, vine maimuzza să astupe cu curu gaura sângerândă a evei, oha, nimic, se duc ăstia la peste, pestele dăstept se bagă inlăuntru la problemă si nah magie!!!, se opreste ciclu la proastă, si morala sau mortzii măsii, epilogu, zice’ashea: că d’atunci stim de ce are barza ciocu roshu, de ce maimutza are curu roshu da’ din păcate n-o să stim niciodată cum a mirosit pestele’nainte… si p’ăla cu cârtitza cea oarbă da’ cu nasu fin care nemereshte dân tunelu ei p’o plajă de nudisti exact intre cracii uneia, – nu mă opritzi, tre’ sa spun – exact cu nasu-n pizda ăleia si se freacă cârtitza timid la oki si spune aaa, ariciule, ariciule, ce faci mă ariciule, si ariciu nemika, si cârtitza vine mai aproape si iar, ariciu, ariciu, ce faci m…aaaaaghhh, te-au omorât?!?!?…, si p’ăla cu bulă care o intreabă p’a lui si ce ai tu aici si aia zice eee, bulă, am tzâtzisoare, să le pup si io zice asta, si aici? Aici ce ai, intreabă bulă, aaaa zice aia, am burtică, să o pup si io zice ăsta, si aici ce ai, intreaba iar, eeeeeiii, am buricel zice proasta – să-l pup si io, cere bula si pupă, si mai jos, aici ce ai??? Eeeeiii, bulă, o păsărică…, si bula: o păsărică?? S-o pup si p’as…bleahhh, e moartăăă???????… si p’ăla, taci că zic, ascult’aci, cu aia care era in pat cu un el si el spune vai, tu, ce fain mirosi, eeee, hyptontique de dior, zice vaca, o mai pupă pe ceafă, vai tu, aici mirosi si mai si, eeee, dream, de sabatini, zice vaca, o miroase ala pă tzâtze, vaaai, tu, ce bine mirosi si aici, eeee, star night, rabane zice tuta; o miroase ăla si la pizd㠖 ea de colo zice repede black cat, black cat de rubinstein, si ăla, cu nasu’ strâns a groază si urgie strigă in fatza ororii: mai degrabă dead cat!!!!!! Si iar la populare, lăsati-mă sa zic, dumnezeii ma-sii de viatză, iar la populare, na, i-auzi aci kiuitură de nuntă moldoveneasc㠄când pizda n-o mai putzi / toata lumea s-o sfârsi” „unde pizda rău duhneste / tot râul n-o primeneshte” sau aia „vai di mini shi di mine / ce mniros de chizdă’mi vini” – nuuuuuu, nu mai ascuuuult, sunt numai minciuni, nu există asa cevaaaa, striga monstru de osânza, astupându-si urekile, nu mai ascult, si-si pune mâinile si la oki, apoi iar la ureki, tremură toata, e rosie-fiartă la fatză, fatza ei lată’mi pare făcută din dealuri de osâză, cu picături grele de sudoare printre ridurile săpate in grăsime ca transheele pe frontu sovietic, cu okii bulbucatzi gata să crape, cu venele crispate pe gât si groase ca niste odgoane…….. pe mine mă trage alex de umăr, gata omule, gata, e prea de tot, si abia se stăpâneste sa nu râdă, are si el okii umflati in cap, buzele muscate si maxilarele incordate dar se abtine eroic,……… celelalte femele se sterg la oki de lacrimi si comentează, cu rimelu intins, dar ne depărtăm de subiect, ne depărtăm de subiect, să revenim, să revenim… iar mie-mi vine s-o calc in picioare pe vaca asta mare cât un munte, da’ ce zic io munte, cât un lantz muntos, imi vine s-o iau s-o bat in gură ca pe coasă, s-o trag pe roată, s-o pârlesc in cur cu briketa, s-o pish in gushă, s-o…… uuuuuuuliuuu,’tu-tzi mortzii tăi de hapsână,’tu’tzi capu mă-tii de mutantă, uuuuuu’tu-te’n cur de pizdă….’r’ash al dracu cu norocu si priceperea mea…
Alex toarnă suc, ape, in pahare, ii tremură mâna si-mi ocoleste privirea, să revenim, zice si el, să revenim, da, vom găsi noi o solutie, deci produsul trebuie să fie reprezentat de indicatori care să desemneze conformitatea bla bla bla… il aud si nu-l aud, vreau să ies, vreau să mă iau la palme că am acceptat un rol in campania asta, vreau să-mi tai nasu’ si să mi-l vâr in cur ca pedeapsă, să-mi scot okii, să-mi fac nod la limbă, să mă pedepsesc tragic si violent, să… să… vreau să mă tot duc… intr-un târziu reusesc să mă calmez si să fiu atent la ce se discut㠖 se caută (iar) sinonime pentru prospetime, comod, confort, lejer, căcat, deja nu mai functionez si astept să ma car… intâlnirea sucombă in câteva sferturi de oră, infinite, dilatate si kinuitoare pt mine… plec ca din puscă de la agentie, hotărât să mă-mbăt pulă si să uit de blestematu de angajament, de blestematele de tampoane parfumate si de gorgona rânzelor, brânzelor-osânzelor… Nu stiu cum a trecut restu zilei, da’ seara vine greu, ca o curvă dorită care se lasă asteptată… Nu reusesc cu pileala dar adorm incăltat si imbrăcat pe canapea, cu telecomanda in mână. Atât de tare tre’ că m-a marcat tsunamiu’ ăla de grăsime că toată noaptea mă kinuie un cosmar. Visez că mă fugăreste un cur. Un C U R. Un cur????? Cum dreaq mă să visezi asa ceva??? Să te fugărească un cur? Da fratzică, toată noaptea m-a fugarit un cur, un cur mare si alb, da’ un alb spre roz (???), cu doo tampoane in dintzi, fugeam io, fugea si curu, io fugeam de-mi sfârâiau gleznele, curu după mine. Sa fie el al dreaq de cur dacă m-a lăsat f’o clipă, ziceai că-i diesel… Nush ce dreaq de cur era, f’unu d’ăla maratonist, mortii lui, că nu m-a slăbit neam, am fugit de nebun toată noaptea cu curu suflându-mi din buci in ceafă, disperat că-n orsh’ce clipă poa’ să puie mâna pe mine… acu, nah, că asa e in vise, curu ăsta nu stiu să fi avut mâini sau dintzi si nici ce mi-ar fi făcut de m-ar fi inhătzat, da’ in mintea mea era o disperare soră cu moartea, să nu puie curu mâna pe mine că mor, mor, nu alta. Pizda mă-sii de cur mah, că parcă a tinut o vesnicie noaptea asta, ca dacă as fi visat si io că mă tăvălesc c-o blondă, ashea, dupe cum merit si dupe cum mi-e soarta, sigur ar fi sunat ceasu mai devreme, da’ asa, fiind vorba de kin, a trebuit să indur o noapte lungă ca alea de la leningrad, de pe la cercu polar, care tin cu săptămânile… m-am sculat răpus de curul alergator, terminat, epuizat, transpirat si mai morocănos ca oricând… după dush mă gândeam să-mi iau inima-n dinti cu tot cu artere si să-l sun pe alex să-i spun coae, grande cohones, să moară mama, io ma retrag, ne se mai poa’ frate, visez cururi, visez cururi care vor să mă-mbuce, să m-afunde, să mă’nfunde si scufunde, să mă… mesteream io dikisit la ce text urma să torn si na că sună telefonu… alex, gratzios ca o lebadă de calabria, cu glasu numa zâmbet, imi spune: azi ne vedem la 12, să nu intârzii, vine o doamnă doctorită care va lămuri problema. Iti multumesc, te astept. Si inkide… io rămân cu vorbele suspendate undeva pe la mijlocu beregătzii si cu gândurile undeva’nafara mintii care refuză cruda realitate… viata mi se pare o corvoadă, o penitentză, o hazna… caut cumva să mă remontez, să imi fac curaj, hai, lasă, nu mori dintr-atât koae, grasa s-o mai fi imblânzit, o fi inteles că tre’ să lase de la ea, să fie mai maleabilă si, nah, vom merge mai departe, o să terminăm campania si o să uit… nu e totu asa de negru, nu? Siiiigur că da, imi zic plin de nădejde ca ăla de urmează să se ia in gât cu shtreangu… nu stiu io?? Că ne nastem goi, uzi si flamânzi?? Si că d’abia după aia lucrurile se inrăutătzesc?? N’are ce să fie bine… N-are cum… Clar lucru, visez cururi si mă paste o depresie, va trebui să gasesc o cale sa ies, să ma scot din căcat, să-mi recâstig linistea… sau… sau nah, poate că bestia a inteles că e cazu să mergem mai departe si sa accepte marele adevăr??? Să fi inteles asta??, poate că va fi ok, hai, incet-incet va accepta realitatea subiectului si vom găsi rezolvarea si pt printing, si pt clipuri, nah, pt toată campania tampoanelor parfumate… răbdare imi zic, răbdare, o scoatem noi la cap, o convingem noi… că cu grijă si migală bagi pumnu-n cur la vrabie… si plec către agentie. Să mai incerc, lasă, să mai incerc… Desi stiam io bine că nicio faptă bună nu trece nepedepsită…

ZIUA 9

ARGUMENTUL STIINTIFIC

Ajung cu 40 de minute mai târziu decât ceilalti. E un record. Pe masă, in niste cutii, in oarecare dezordine, stau adunate zeci de tipuri de ob-uri, de tampaxuri, olueisuri, bumbace si alte dopuri d’astea de pizdă. Lângă cutii – un cos mare de plastic in care sunt strânse fo 3 maldăre de kilotzi de damă, cu bentitză, cu shnur in cur, cu peretzel, cu dracu să mă ia, de toate culorile si texturile. Lângă cosu’ ăsta – o pungă imensă cu tot felu de săpunuri, de sampoane, de flacoane, unu mai intim ca altu, cu pehashu blând si vitaminine cu caru’. In punga aia recunosc si un flacon cu săpun likid, tiiiiii!, ce kestie, e d’ăla cu care mă spăl io pe fatză, si incă de multă vreme… si habar n-aveam pentru ce era băi frate… Zic sărumana si mă asez pe locu meu, urmărit de uitătura feroce a cetaceului. Ce s-a vorbit? Ce s-a dezbătut?? intreb io… Dacă te-ar fi interesat, ai fi ajuns la timp, răspunde tăios coshmaru rozaliu. Alex imi spune in câteva cuvinte că s-a discutat pe marginea recuzitei, că acolo, pe masă, in cutii si in pungi sunt adunate fel si fel de elemente care să ne ajute să găsim o exprimare optimă a functionalitătzii si că s-a identificat pozitionarea produsului bla bla bla bla… trag spre mine cosu plin oki de kilotzi si incep să-i flenduresc p’acolo… sunt purtatzi? intreb io si duc la nas niste bikini roshii formatzi din doo atze, una in fatză, alta in spate. Madamele rid, iar elefanta (Pachidermus Scabrosus Giganticus???) incepe iar să tremure… e clar, suntem blocatzi la acelasi nivel, nici azi n-o vom scoate la capăt. E clar, monstrul de karne nu a renuntat, asediul nu a dat roade. E clar, e clar definitiv, pentru această infamă, pizda nu va putzi niciodată. Nici moartă nu va renuntza. Mă simt captiv, legat cu lantzuri, orice nădejde că vom ajunge la un compromis dispare… kefu deja mi s-a taiat si mă gândesc iar la cum să pun capăt colaborarii mele. In momentu ăla intră in sală o gagică cu o mutră rece, imobilă. E imbrăcată elegant si se prezintă scurt – doctor cutare nu stiu cum, specialist in dermatovenerice. Haa?? Tine in mână un sul mare, Alex se ridica si dă mâna cu ea, aia ii intinde sulu, ăsta agatză de trepied afisele aduse de asta si le desfăsoară. In camera se face liniste, mai ceva ca la un priveghi de mutzi. După ce privesc tzintă afishele expuse, privirile tuturor alunecă după câteva fractziuni de secundă rapid către alte lucruri, evitând directia trepiedului. Io privesc curios, senin si increzător. Planshele alea expun tragic si pe nepregătite vulve ucise, rănite de moarte, masacrate, explodate, exfoliate, incretite de afectiuni cutanate, impushcate cu herpeshi genitali diformi, sfârtecate de maladii sângerânde, brăzdate de cicatrici purulente. Plansele astea sunt frumos colorate, imi zic, material didactic de mare clasă, nu sunt fotografii, ci desene, grafice si reproduceri fidele. Mă amuză faptul că sunt skitztatzi si niscai floci pe muntele lu venus. Din bubele respective ies, pe lângă puroiuri, săgetzi – si cu litere cursive, in capu săgetilor, scrie asa: labiile mari/mici, vagin, toga plireală, himen, clitoris, vulvă, trompele Faloppe, Skene, bulbi vestibulari, uter, ovare etc etc (multe are, frate, femeia in kilotzi, ce kestie, aproape că nu mai ai loc…). Detaliile sunt fascinante si se pare că m-au captivat total… Pe masă, in niste castronele, sunt puse câteva batoane de ciocolată, covrigei, căcaturi. Ca să mă detasez nitel de imagini, intind mâna si iau un baton snikers. Sau ce dracu e. Molfăi ciocolata agale si okii mi se intorc iar la planse…
Toti privesc pe furish, parcă, si intorc, jenati, capul. In incăpere e liniste. Mobidic spune doar atit: doamne!, kiar era nevoie?? Cu okii la planshe, desfac orbeste un alt baton snikers si mă trag si mai aproape de desene să studiez oarece noi detalii care-mi fac dibaci cu okiu. Doctorita intră direct in subiect si vorbeste despre afectiunile aparatului genital feminin, despre formatiuni tumorale, despre abcese conopidiforme, despre vaginite, candidoze si ale boli supurente si parfumate. Io ascult si molfai fericit la snikers. Doamna pork prinde curaj si spune: Vedeti? Mirosurile sunt de altă natură, mereu de altă natură, există boli venerice care, netratate, se manifestă prin mirosuri neplăcute… doctorită incuviintează cu juma’ de gură si priveste putin nedumerită la onorata adunare. In fatză am o planshă cu o pizdă ucisa, masacrata de un abces infiorător. Mă apropii si mai mult să prind detaliile in toată splendoarea lor. Privind, musc cu pofta din baton. Caramelu imi curge pe la coltzu gurii. Zic: misto reproducere, si caut un servetel. Văzindu-mă, monstru de osânză face okii mari si se ridică oripilată de pe scaun. Mă arată acuzator cu deshtu si spune: e prea de tot, uitatzi-vă la el, e prea de tot. Toti mă privesc. Toti se uită la gura mea. Pe fundalu profilului meu se conturează imaginea pizdei masacrate. Trebuie că imaginea e ruptă din realitătzile groazei că toti privesc contrariatzi la culme. Căcat, am imajinea, io, cu o mutră satisfacuta, cu pizda aia mutilată de pe afish pe fundal, in spate, murdar la gura de caramelu scurs din baton. Un vampir?? Un vampir flămând care taman ce si-a terminat masa. Estiiiii scârbooooossss, nu mai suport, rage cosmaru, e ingrozitor ceea ce faci, iti batzi joc, faci inadins, intentzionat, esti un mizerabiiiiiilll. Alex ma priveste dezabrobator – coae, sa mor io, n-am premeditat scena, jur, e doar caramel, ciocolată… ăsta mă priveste fix si spune: ia un servetel si sterge-te mai repede. Să-mi bag pula’n batoanele voastre, imi zic in gând, de ce dreaq le-atzi pus mă pe masă, nu ca să le mâncăm? Ce vină am io ca s-a scurs mehlemu din ele?? E doar caramel, futu’vă-n cap de idioti… Monstru se culcă greoi pe scaun, continuând să mă privească ucigător. Okii ei sunt ca doo meduze. Pare translucidă, gelatinoasă. O piftie care priveste cu ură. O piftie care mă urăste. Doamne, unde sunt? Mă sterg, arunc restu de baton si imi indrept privirea iar către afis. Madama doctorită reia: afectiunile aparatului genital feminin sunt complexe si au cauze variate. Mi s-a spus ca trebuie să vorbim despre mirosurile specifice. Acestea sunt date de glandele bertholin, situate pe cele două laturi ale extremitătzii inferioare a vaginului. Sunt glande tubulare, ramificate, formate din acini glandulari si au o functie muco-secretorie. Aceste glande sunt răspunzătoare de mirosul specific al aparatului genital feminin. Pe de altă parte, in cazul unor infectii, microbii din vagin infectează tesuturile si produc putrefierea lor…….. Lohiile devin purulente, urât mirositoare si se poate vorbi de o anume endometrie…………………….. vaginite, vulvite, flora vaginală, condiloame, vorbeste repede, termenii sună fascinant sau inspăimântător, nu stiu câti dintre noi intelegem disertatia lu madam doctorita că după fo’ oră de vorbit, ne privim mirati. E clar, problema tot nu e lămurită.

Doamnă, zic io, ne-ati prezentat savant – vă felicit – diferitele cauze care produc mirosurile din kilotzeii damelor. Dar tot nu e clar. Ideea e următoarea: vulva, curată, spălată, neâmbolnăvită, mama ei de vulvă, neatinsă de mâna ucigasă si malefică a bacteriilor, neatinsă de virus, dă micoză, dă ciupercă, ea, vulva in sine, ea ashea, lăsată in boii ei, miroase? MIROASE? O păsărică sănătoasă tun miroase? Măcar un pic? O tzâră? Putem vorbi despre mirosul tipic al, mă scuzati, pizdii????? Că-mi pierd cumpătu, că-mi vine să mă iau la shuturi, că ne invârtim de atâtea zile in juru pizdii mă scuzati cozii si nu aflăm răspuns… că s-a ajuns aici din cauza incăpătzân… DA. Liniste. Cum?? zic io… Da. Da! – zice doctorita. „Da” ce?, intreb io ca vrăjit… Da, miroase. Oooooooooooohhhh… Slavă domnului, vă multumesc. O privesc victorios pe mobidică. Mutra ei se skimonoseste instant. Clămpane ceva din fălci da’ nu articulează nimic. Alex, desi răsufla usurat, pare descumpănit. Gata, am rămas fără client pare să spună… Da, miroase. Da, vulva, chiar si sănătoasă, chiar si curată, are un miros specific, intăreste doctorita. Doctorita asta e magică’mi zic, e de belea, e salvarea mea. Simt ca as vrea să o strâng in brate, să-i inkin o odă propriei pizde, sa-i sculptez bustu si să impodobesc orasu cu afise gen „she is my hero”

Grasa e zdrobită de aceasta realitate confirmata lejer de doctorită. Okii ei mă sugrumă cu patimă, mi-o imaginez cum imi intinde matzele pe garduri si presară sare, cum imi smulge unghiile, dintzii si limba… cum imi bagă tăciuni in cur si ciulini sup pleoape… sunt un gheorghe doja sau un sfântu sebastian. Dar cu un supliciu demn de cel mai infiorător iad.

Ma ridic de pe scaun si ies din scena. E dulce gustul victoriei? E pe dracu… Seara mă sună pretinu. Imi spune că dupa ce-am plecat s-a discutat din nou despre posibilitatea de a ne servi de seria de cuvinte interzise miros-parfum-odorizant-mortzii-mă-sii, că grasa n-a mai zis nimic, că a parut mai cooperanta, ca… koae, mă scot, gata, nu mă mai interesează, nu mai suport, n-are lojică ce fac, imi complic existenta, si – in definitiv pt ce??, ba da, o scoatem la cap, o să terminam campania, ajută-ma si o să vezi c-o să iasa ok bla bla bla bla… futuvanguracutampoanele voastreee… m-a facut din vorbe… si i-am promis că o sa vin in continuare. Sunt un tip slab. Sunt o ratare. Mama ei dă viatză… n’aveam io sh’asha destule pe cap, trebuia să-mi complic viata si cu faza asta… cum era vorba aia? Că viata e ca păru’ de la cur – scurtă si plină de căcat… viata mă-sii… eu vin in amonte pe styx, ea se duce pe apa sâmbetei. Bravo coae.

ZIUA 10

La agentie, animatie mare. Când intru in sala noastră, văd mutre noi. Alex face repede prezentările, inventează ceva ca să scuze intârzierea mea si mă invită să iau loc. Ce usurare, fiind multi, locu de lângă monstru e ocupat. Cris imi face semn. Lângă ea e un scaun liber. Cum dreaq fah de e liber taman scaunu de lângă tine? A dreaq curvă jmekera… Aflu că ăstia noi sunt colegii grasei, că au venit să pună umăru să urnim cărutza. Că grasa i-a pus la curent cu opiniile si doleantzele ei, că aia intr-un fel ar tinde să ne dea noo dreptate si că acu ar fi un moment important in care se vor cerne apele. Sedinta asta dureaza destul de mult dar macar ajungem la niste concluzii. Va trebui sa prezentam in citeva zile proiectu integral, mergând pe modelu nostru.

ZIUA 11

Lucrăm intens pe toate planurile. Totu prinde formă numa că io nu mai am niciun kef. Dacă n-ar fi Cris in campania asta, m-as retrage. Asa imi clătesc si io okiu, tipa e bunăciune, ii merje mintea, răspunde pozitiv la glume. Dacă stau bine si analizez, imi dau seama că e ca si futută. Numa că ar fi o complicatie’n plus… Lucrăm. Le dau ideile, ideile prind forme clare, sunt amuzante si dinamice. Ekipa functionează si toti sunt multumiti.

ZIUA 12, 13, 14, 15……..

Zile pline de vervă. Deja materialu brut a devenit finit. Avem deja câteva kestii demne de prezentare. Ne gândim că atunci când grasa va vedea materialu, isi va da seama cât de idioată, cât de stupidă a fost si va accepta productia. Ziua aia e aproape, Alex urmează să sune clientu si să aranjeze prezentarea.

ZIUA pizda mă-sii mai stie…

Am nervii in pioneze. Azi grasa si-a anuntat venirea. Mesele sunt pline de materiale, mapele sunt făcute, materialu pregătit pt proiectie in toate variantele, analizele de media la zi, propunerile de bugete ajustate si finisate. Când isi face aparitia lamantina, stomacu meu incepe să tremure. Salută fără să privească pe nimeni si intră direct in subiect. I se prezintă toate cele. Pe kipu ei nu se clinteste nici măcar un muski, nu se citeste nici măcar o emotie. Prezentarea durează aproape 2 ore. Când terminăm, se lasă tăcerea. Si atunci grasa vorbeste: Nu este ce am dorit. Ati făcut tot ce ati vrut. Toată campania gravitează exact in jurul zonei pe care am spus s-o evitati: inlăturarea mirosurilor, atenuarea lor, solutia pentru problema mirosurilor la femei etc etc etc. Mirosuri combătute de parfum. Mirosuri si iar mirosuri. Nu intelegeti că nu exist㠄mirosurile neplăcute”??? Văd că nu ne intelegem.

In momentu ăla văd rosu-n fatza okilor. Imi vine să pun mâna pe scaun si să-i crăp tzeasta. Si cred că nu sunt singurul care simte asta. Alex se enervează, spune că va cere clientului ca ea, grasa, sa fie schimbată, că nu se poate lucra in felu ăsta, ceilalti vociferează nervosi, grasa urlă mai tare ca toti si o tine p’a ei… In tot vacarmu ăla, izbucnesc si io.

Nu stiu ce dracu i-am spus. Da’ cred ca mi-am desertat sacu plin de furie, că de vorbit cre’ k’am vorbit pentru toată lumea. După toată munca – venea vaca si se pisa pe tot cu aceleasi motive si idei absurde. Incredibil frate, nu puteam să cred că există asa ceva, atâta indărătnicie, atâta incăpătzânare. I-am aruncat in fatză tot ceea ce credeam despre ea, despre locu ei inutil in natură, despre conceptiile ei nenorocite, despre pudibonderia ei de căcat, i-am futut in gură tamponu incepând cu istoria bumbacului si a sclavilor de pe plantatie si terminând cu cine mortzii lui o angajase pe ea. Era absurd, era prea de tot, ajunsesem intr-un punct in care nu mai aveam niciun reper. Ce mortii lui de motiv să ai mă să tii cu dintii in halu ăsta de o idee? Ce stă la baza unui astfel de motiv? Care e mecanica lucrurilor?? O traumă? O frustrare? A fost abuzată in copilărie?? Ce o mână frate, ce o conduce, ce o face să lupte cu atâta inversunare? Si pentru ce, in definitiv?? Clar lucru, era nebună, era o dementă. Si totul era peste puterea mea de intelegere. Futu-ti tamponu pizdii mă-tii cu parfumu tău cu tot… Nu stiu ce am mai zbierat p’acolo, nu stiu ce dracu a mai fost la gura mea, da’ stiu ca la un moment dat se uitau toti la mine si nimeni nu mai zicea nimic. Că grasa rămăsese mască, holbată, surprinsă… Si că atunci când am tăcut si doar am privit-o, a inceput sa plângă.

Am lăsat-o plângând. Fatza ei mare, descompusă, mi-a rămas pe retină. Privea in gol si lacrimile ii curgeau multe si grele din ochii aia spălăciti, cu gene galbene, ca de porc. Si atunci mi-am dat seama că gresisem. Că gresisem cumplit, că fusesem orb, că nu voisem să văd si să inteleg pentru ce anume lupta ea; că nu voisem să ii inteleg indărătnicia, furia cu care se opunea ideii. Ceea ce ea apăra, eu nu putusem să vad, orbit de propriile mele convingeri, de plăcerea orgolioasa a contrazicerilor, orbit de firescul-surogat impus si indus de turmă. Că ea, poate cea mai urâta si bătută de soartă dintre femei, era singura care mai credea si care mai incerca să apere intr-un fel tot ceea ce timpul ăsta al nostru, cu zeii lui cei noi, omorâse, uniformizase: eternul feminin, candoarea, taina de nealterat a intimitătilor si sensibilitătii feminine, gingasia si magia celor de nespus si de nearătat lumii, micile mari secrete ce, in alte timpuri, făceau din femeie nu un obiect de speculat, nu o marfă, ci un dar. O lăsasem plângând, cu mâinile ei groase, căzute grele pe pulpele late, cu palmele larg deschise in sus, revărsată pe scaunule alea care, mici, fragile, pareau intrate in ea, contopite cu imensitatea ei, inghitite de cărnuri, ca un drug de fier incarnat in copacul bătrân care, fraged fiind cândva, se sprijinise d’un gard. Plângea si nu se mai ferea, tabloul era oribil, părul ei gras si rar in care mătreatza desena forme ciudate, i se lipise de frunte, de tâmplele transpirate. Nările ii erau umede de muci, dilatate; lacrimile urmau liniile obrajilor ei masivi si se opreau in coltzurile gurii, amestecându-se cu saliva abia tinută de buzele groase care doar mai murmurau: „…nu trebuie să spunem asta, nu trebuie… nu trebuie să acceptam…”
Tabloul ăsta m-a urmărit amar până’n stradă. M-am oprit să-mi aprind o tigară, mâna imi tremura ca dracu si nu reuseam să mă calmez. Fusesem orb si surd. Iar acum intelegeam.

Intr-o lume plină de fete de la pagina 5, intr-o lume in care feminitatea nu se mai vinde decât in ambalaje, cea mai urâtă femeie devenise cea mai frumoasă. Cea atât de bătută de soartă, cea care ar fi fost prima ce, din răzbunare, nenoroc sau frustrare, ar fi trebuit să scuipe pe taina feminină, s-o doară drept in cur, apăra „femeia” până la umilire, până la nebunie. Alienatzi, prizonieri ai unei lumi sufocate, conduse din ce in ce mai mult după criterii de marketing, aproape nici că ne mai dăm seama de schimbări, de mutatzii. Mutatzia semnelor, zodia comună a zombilor ce devenim… buimăceala voită, izolarea, doar asta, doar asta e singura politică dorită. Lumea in care si sufletele se pot vinde dacă ai campania potrivită si sloganu penetrant. Lumea lipsită de tăină. Lumea in care orice necesitate e speculată, orice deficient㠖 vânată. Nimic nu ramâne neofertat. Nimic. Intimplările date omului sunt transformate in sursă de profit. Nu mai există contingent, individualitate, ci doar ceva-ce-se-poate-vinde. Sau specula. Nicăieri nu mai esti singur, nu mai ai momentele tale, si alea iti sunt controlate, analizate, invadate si confiscate. O perpetuă eviscerare publică. Totul e sursă de profit. Totul poate fi valorificat, nu ai dreptul să ai tăine, să păstrezi secrete, refugii, amintiri. Si in lumea asta taman ce dădusem peste cineva care avea puterea sa refuze până la disperare realitătile oferite. Să se opun㠄firescului”, explicitului impus… Ce orb… ce idiot…

„Vrei sa plângi? Nimic mai simplu! Nu contează că te-a părăsit prostu’, noi suntem alături de tine. Batistele noastre igienice smile-no-cry absorb lacrimile până la ultima picătură. Foloseste servetelele noastre, iti vor aduce uitarea odată cu ultima lacrimă stearsă. Si, crede-ne, desi sunt de unică folosintă, de le usuci – iti poti face la infinit treaba cu ele. La cât mai multe dezamăgiri”…

„Moartea părintilor? Sau a cuiva drag? Lasă-ne să te sprijinim! Serviciile companiei noastre vor face din «nu-te-vom-uita-niciodată» o fermă promisiune si din «regrete-eterne» o realitate. Pentru posteritate – inregistrări digitale hi definition in formate diferite, efects&proof, cu montaje la super rezolutii. Bonus – bocitoare antrenate, cu reale performantze la 5 voci si lesinuri-surpriză la intrarea in tzinterim, pe marjinea gropii si la ultimu aleluia. Pentru că nici eternitatea nu mai e ce’a fost. Dumnezeu să ne ierte”

„Vrei ca noaptea nuntii tale să fie perfectă? Apelează cu incredere la profesionistii companiei noastre – Pasiunea Nuptială. Acestia iti vor arata cum trebuie dezbracată, intinsă pe pat si futută mireasa. Ca bonus primesti si un set de declaratii de soptit la ureke. In cazul in care iti tremură vocea in timpu actului sexual, nici o problemă! Expertii nostri vor susura kiar Ei, duios si patimash, in urekea miresei, cele mai fierbinti declaratii, cele mai excitante suspine! Efect garantat! Casă de piatra!_ Ca super-bonus, dacă esti anemic si prea putin putincios, specialistii nostri se vor obliga să fute cu sârg proaspăta consoarta. Până dimineata. Sau până la primu botez. Unde, dacă vrei, poti fi musafir.”

„Pârtzurile dvs miros neplăcut? Hai mă, asta-i culmea!!!!!! Inseamnă că nu ati aflat de filtrele noastre odorizante, „Desfătarea nărilor”. Simplu de infipt in găoază, acestea vor face din pârtzurile dvs o adevărată incântare pentru asistentză. La serviciu, in lift, in masină sau acasă, ficare pârtz al domniilor voastre va fi ca o adiere inmiresmată de primavară. O desfătare, un zefir, un festin… Avem filtre cu diferite arome si pentru toate cururile. Pardon, mărimile. Un pârtz? Un bis! Kiar e de vis!”

„Erau zile in care mă simteam balonată si mereu in nesigurantă. De când am descoperit absorbantul X………..”

Lumea asta are nevoie d’un doctor…

„Priviti noul absorbant cu megaputere de absorbtie!!!! Privitzi-l cu totii, nimeni nu trebuie să trăiasca fără a sti de el si fără a intelege bine la ce se foloseste si cum!!! Fiti atenti, si voi masculi si voi femele, si da, de ce nu?, si copiii – vedeti likidu ăla albastru cum e mintenash inghitit???? Asa si sângele menstrual al femeii e absorbit până la ultima picatură. Atentie maximă, acest absorbant, de nu e scos la vreme din vagin, – pt ca da, acolo se bagă, ati inteles??, riscati sa rămâneti fara strop de sânge in corp…………….”

Lumea asta nu mai are perdele…

„Vă pute pizda! Cert lucru. Abil de indubitabil. Confortabil de necontestat. Dar si perfect implacabil / inefabil / irefutabil. &imuabil si ineluctabil. Deci clar lucru măi, astea, femeilor, vă pute pizda, DA? De ce? Ete d’aia, că asa a vrut natura. Si să nu vă treacă prin cap sa nu recunoasteti asta, că noi stim mai bine. Si pt că stim, pentru că noi suntem nijte zei cu muski de zmei, am studiat figura si hopa-tzopa na rezolvare: tamponu parfumat. Despre care avem plăcerea să vorbim in public, fara ascunzisuri, sa discutăm pe toate canalele media, să vorbim deschis si fără falsa pudoare prin megafoane&megadifuzoare. Să se inteleagă bine că el e o necesitate. SI să stie toată lumea cu ce probleme se mai confrunta femela. Pt că PIZDA PUTE. Cine va contesta acest adevăr suprem, va fi pedepsit capital. Si să dea dracii sa nu cumpărati produsu nostru că vă futem de pe fatza pământului! ’Tzeles???

’Tzi-ai dreaq de oameni cu conditia voastră cu tot… sclavi cu simbrie…

Lumea asta are nevoie d’un doctor.

Am fugit din agentie. Acum, in stradă, nu-mi pot potoli tremuru mâinii. Si nici sa-mi scot din minte imaginea lu aia. Ma simt jalnic, căcat, stiam ca’s un mizerabil, da’ acu mi-e mai clar ca oricând. Ce târziu am inteles, măh… ce târziu am inteles ce voia să spună femeia asta… De ce atâta luptă. Si pentru ce. Am inteles greu si târziu, mah. Atât de târziu incât oricum nu mai era nimic de făcut. In ureki incă-mi atârnau grele cuvintele ei, parcă scrise pe plăcutze de plumb, „nu trebuie să spunem asta, nu trebuie să spunem asta, nu trebuie să acceptăm…” Ce dobitoc… De’as putea să mă’mbăt pulă in seara asta…, sa fiu atât de beat astfel incât să-mi aduc aminte că sunt doar un nenorocit căruia nu-i pasă. Idiotul suprem, intr-un permanent perfect ekilibru. Egal cu sine si apărat de ignorantză.

SI la fel, mai stiam că nu-mi va folosi la nimic nici experienta asta, la fel ca si cele trecute, după cum vor fi fost să fie ele… Intuind aceeasi soartă si pentru cele viitoare, pricepeam brutal si lucid că niciodata nu voi invăta nimic dân experientele vietii ăsteia. Pricepeam că-s prea om, prea… ce căcat…

In zilele care au urmat Alex a incercat in mai multe rânduri să mă făcă să revin, mi-a spus că după plecarea mea, după un asemenea razboi, clientu aproape că a vrut să se retraga (o pierdere grea pt agentie, nah), că a fost nevoie de multă si fină diplomatie să indrepte – vezi doamne, – ce căcat făcusem io dând cu aia de toti peretzii… Mă suna să imi spună că uite, până la urmă lucrurile merg bine, c㠖 să nu-tzi vină să crezi – grasa nu-si mai făcuse aparitia, că dispăruse fără niciun cuvânt, ce kestie, si că in locu ei apăruse o tipă open mind – o să-ti placă, e stilu tau – că s-a acceptat un set final de idei, toate conturate si temeinic focusate pe inmiresmatele calităti ale tamponului si că toate sunt pe tematici propuse de mine. Că din nicio temă nu lipseste cuvântu „parfumat”, că deja se lucrează la scenarii mai complexe, la detalii pt printing, la primele concepte de panotaj si că si la astea se folosesc multe dintre ideile mele „geniale”, că Cris intreabă mereu de mine si e sigură c-o să revin (hai făh, să mori tu, de’te dreaq de curvă…) că se doreste realizarea aici a unei serii de clipuri, că nu se vrea importu unor cadre care să fie ulterior montate si adaptate pe specific, ca e kiar nevoie de mine, ce dracu nu inteleg, si că ar fi păcat să pierd banu pe colaborarea asta, că discutiile pe programări si rate-carduri sunt nu-stiu-cum, că… căcat, nu mai conta ce spunea, il refuzam si mă eskivam lăudabil de la orice posibilă reintoarcere. Eram sătul de tampoane până-n gât. Operatiunea „Tamponu” mă secase. Mă secătuise??? Mă supsese. Apoi n-a mai sunat. Si zilele au inceput să curgă nepăsându-le de mine, mie nepăsându-mi de ele…

Habar n-am cum au trecut zilele alea care’au urmat. Pentru unu ca mine mâinele are indiferentza azi-ului si nepăsarea ieri-ului. Cred că incet-incet am revenit la aceeasi comodă, dulce si glorioasă durere in cur. Au trecut săptamâni plămadite din zile gemene, prea gemene, cu deja stiute aceleasi intâmplări. Aceleasi vorbe. Aceiasi oameni. Aceleasi drumuri.

Cred că mai apoi săptămânile alea au născut luni. Luni multe cred, sterile, mecanice, turnate toate-n acelasi tipar. In care tipar, fără să fi fost nevoie să caut, stiu ce voi fi găsit: la fel mereu aceleasi vorbe, aceiasi oameni, aceleasi drumuri…

Până intr-o dimineată, când m-a sunat alex. Coaeeee, grande cojones, stf, să trăiesti, ce faci mă mindrete de baiat, cum merge bla-bla-bla si etc. Povesteshte ăsta diversificat si cu amănunt, io ascult vesel da’ gândind la motivu pt care mă sunase, că de pomană stiam io că nu sună… După ce mă ocoleste dibaci prin bălării si prin povesti relativ personale inteleg că simte si el că e momentu să pună pe tapet si motivu real… Zi coae, care-i faza, ai belea? Eii, zice ăsta, stii… ăăă… ar fi o kestie – dar evident, asta numai dacă ăăă… vrei, dacă ai fi de acord, că, intelegi, stii… e vorba de ăăă….de… adică numai dacă nu ai ăăă… altele, intelegi – grande, i-o retez io, ce pula mea te bâlbâi atâta, bagă-mă direct la subect că nu-s fo pizdă de tre să mă’ncălzesti, ce dreaq, – Păi nah, stii, ăăă… am o campanie.

Pe mine mă umflă râsu instant. Ai o campanie? Hehehe… El se bâlbâie de zor si io printre hohote il aud că spune uite, vezi cum esti? Vezi că esti neserios? Că de ce râd, că mai bine nu mă suna, că ii pare rău că a făcut-o, că in fine, te las, stiam eu că nu are rost… Coae, de’te dracu, esti prost? Râd si io, stii că’s cretin, uite, promit să te ascult si să nu mai râd, hai, bagă, zi despre ce e vorba… Nu, că nu mai e cazu, că tu o să râzi, că o sa faci misto, că te stiu eu… Grande, pizda mă-tii, spune care e faza si vedem ce facem. Bine mă, iti zic. Dar nu râzi? Hai mă, zâ-i, promit, nu o să râd. N-o să faci misto? Buey, sa te fut, zi’mi ce e de zis si promit că n-o să fac nici misto… Si spune, băi nene, baiatu meu, care e faza: Uite… E vorba de o campanie la un produs nou. Un medicament. Hai nu zău, fac io… ce medicament? ăăă… un… ăăㅅ un laxativ UN CE??? Un laxativ… UN LAXATIV??? Si incep iar să rid vârtos… un laxativ???? BUEYYYY, esti prost?? UN LAXATIV?? Hehehehehehehehehehehehehehehhehehe, să moară mă-taaa, un laxativ… Asta urlă la telefon vezi cum esti?????????????? Ai promis că n-o să rizi, că n-o să faci misto Io, printre sughitzuri ii spun coae, da’ e prea de tot măh, intelegi? pizda mătii, cum dreaq să nu râd, e demential, e de belea, e tare faza… nu’ti dai seama??? Heheheheh, să moară măta, un laxativ???? Hahahahaha… si ia zi coae, cum se numeste laxativu asta? il intreb io printre lacrimi si convulsii… Si ăsta răspunde: LAXOPAX CUM MA???? Haaaaaaaaaaaaaaaaaa, să moara mataaaaaheheheheh, cum mă???? CUM?????????? Laxopax???????????? LAXOPAX?????? Si râd dân tot corpu meu, si râd cu spasme, si râd cu skije, cu tremurici, pt că atunci când aud cum se numeste laxativu lu’ coae, am si imajinea: un cur rozaliu si durduliu, după o căcare cumplită si de nestăvilit, tolănit p’o parte, nădusit tot da’ satisfăcut si fericit, cu o tzigară-n colzzu gurii, răsuflând usurat, făcându-si vânt cu mâna si spunând impăcat si contemplativ: uffff, greu… greu a fost… da’ acu, – acu e pace! Pax magna, frate, să moară mă-ta… Pax magna. Laxopax! heheheheheheheh Laxopax??? Hai mă, las-o’n pula goală, cum mă laxopax? Bă, astia sunt zdraveni la minte când scot nume d’astea??? Sh’apoi, coae, tu kiar ejti pielea pulii p’acolo pân ajentzie??? Numa tzie iti dau produse d’astea să te ingrijesti de campaniile lor??? Kiar ejti proasta familiei p’acolo de’shi bat astia pula de tine??? Un coniac ceva nu găseai si tu??? Un parfum, o bere, un sampon???? Un salam, o ciocolată ceva??? Kiar asa??? Te-au luat dă fraier??? Si de spus mai multe nu spun, că râd de nebun, asezat in cur in mijlocu bucătăriei… laxopax… laxopax… să-ti bagi pula-n ea de viată… cum mă să nu fie frumos pe lumea asta???? Hehehheh, laxopax….
Nu m-a mai sunat alex ăsta al meu. Au trecut luni multe, si mai multe. Sh’apoi au trecut alte si alte luni, tot asa de multe…. N-a mai dat niciun semn de viată… Io nu-l sun, ce as putea să-i spun? Ce faci coae, cum a iesit in final cu tampoanele? Da’ cu laxativu? Hai mă, ce dracu…

Se intâmplă ca, uneori, să prind la tv cu coada okiului câte o frântură de reclamă la un tampon d’asta frumos putzitor, e una de se plimbă pe stradă si de sub fustă ii curg floricele… Ea trece zâmbind, sigură pe sine… Are pasu’ larg si e fericită. Zâmbeste… Dacă am timp, sau dacă mai stiu, poate că zâmbesc si io atunci… Dacă am timp, poate imi amintesc si de acea perioadă. Si de femeia aceea… De biata femeie grasă… Si, in acele putine momente, cred că stiu că as vrea să dau de ea si să-mi cer iertare… Sau să-i spun că-mi pare rau… Sau… Sau ce as putea să-i spun? Căcat

Nu stiu de ce am scris toate astea… Poate pt că nu aveam nimic al’ceva de făcut?… Sau poate pentru că stiu că oricum e lipsit de sens si că n’are nicio importantă… asa cum nu stiu nici de ce dracu imi pun intrebarea asta… mă gândesc acu că fiecare femeie care va citi ce tâmpenii am scris io aici, de fiecare dată când isi va skimba tamponu se va gândi la mine. Isi vor aminti toate de mine cu fiecare tampon, la fiecare ciclu, in fiecare farmacie, in fiecare closet, la fiecare dush sau pishare. Că, seară, acasă, când isi vor scoate kilotii si-i vor mirosi ca de fiecare dat㠖 cum fac ele, femeile, seara când se deskilotzeaz㠖 da, si atunci, si atunci se vor gândi la mine… si zău dacă mi-am dorit asta… pt că stiu sigur că nu era nevoie de textu ăsta pt ca ele s-o facă… hehehehe

Ce idiot…

Poate ca de mine ar trebui sa-mi fie mila, ci nu de femeia aia grasă… O să apas pe telecomandă si va veni o noo zi… n-am de ce să-mi fac griji… Cumpărati acest tampon. Cumpărati-l! Pentru ca voi să-l cumpărati, noi am făcut eforturi. Am trecut peste orice călcând totul in picioare cu stil si dăruire. Nimic nu a fost prea greu, prea de nespus, prea rusinos. Ce era de ascuns – am dezvăluit noi. Si pentru toate astea, trebuie să cumparati acest tampon.
Un tampon. Pentru ca EL iti promite tainic tot ceea ce nici măcar visul nu-ti poate arăta. Sunt frumosi oamenii din reclame. Zâmbesc si sunt frumosi. Si par fericiti. Ei stiu de ce ai tu nevoie. Iar TU? Tu de la ei afli ceea ce nu stiai până atunci: că ai nevoie. Nevoile astea sunt expuse public, kiar nu vezi? N-ai de ce să te rusinezi, oricum nimic nu mai e sfânt, oricum nu mai exista taine. Nici granitze, nici limite. Ei iti spun ce să vrei si cum să-ti doresti. Te invată cum e să vrei, cum e să doresti, da, Ei te invată. Te indrumă. Te devin. Când fac asta, ei zimbesc mult, larg, aproape ireal. Ei spun: cumpăra! Si par fericiti spunând asta. Si tu cumperi. Pentru că ei par fericiti.

Da’ dacă doar par?

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X