Diverse 27 Oct 2008 02:55 pm

play pe FFWD

 
LCD. TFT. CRT. Trei acronime nenorocite care mi-au stricat ziua. Trei abrevieri stupide care m-au facut sa-mi dau seama, pentru a câta oara? – ca alerg de nebun intr-o cursa care demult nu mai e a mea. Si nu sunt singuru. O simpla intâmplare, banala si nefericita, m-a facut sa caut, speriat, butonul de STOP.
 
… Batrânul meu monitor si-a incheiat mandatul. Zilele trecute a mai clipit de doo ori si gata. Am ridicat din umeri (sunt expert in astfel de gesturi) si am inceput sa-i cat un succesor pe net, printre prieteni, printre cunoscuti. Bine indrumat, am ajuns la un "magazin de profil" unde sute de monitoare imi zâmbeau si-mi faceau frumos din leduri. Hoinarind printre atâtea modele, printr-o bogatie de oferte, nehotarârea si nestiinta mea deveneau supliciu. M-am apropiat oarecum timid de o vânzatoare si i-am cerut ajutoru – săr’na, doresc sa cumpar si io un monitor, un monitor simplu si practic, fiabil si nepretentios. Vânzatoarea, o tipa grasa si impasibila, cu o fata care imprumutase printr-un ciudat mimetism câte putin din toate caracteristicile monitoarelor pe care le vindea, m-a intrebat scurt:
- TFT?
M-am uitat peste umar, crezând ca nu mie imi vorbeste. In spatele meu nu era nimeni, asa ca i-am cautat iar privirea.
- Ma scuzati? N-am inteles…
- TFT? Intreaba iar grasa
- ăăă… da, cum spuneti, tete… asa, un monitor, da… Un monitor.
Vânzatoarea se uita la mine ca la un picat dân luna.  Eu simt pericolu penibilului si incerc sa ma explic. Ca nu ma pricep chiar asa de bine, ca te-te-fe-te-nu-stiu-cumul asta, desi suna cumva, nu-mi spune prea multe si ca singuru lucru pe care-l doresc e un monitor. Atât.
Grasa, privind fix ca Sfinxul, vorbind ca de pe banda, incepe sa-mi turuie:
Daca doriti un TFT, avem un LG L192WS, cu dig (???) de 19, cu un RMS latenta de 5 ms, luminozitate CD de 300, cu un unghi maxim de vizibilitate 160 la 160,  rezolutie 1400×900 pixeli, 16 milioane de culori reproduse, interfata D-sub 15 pini, FCC Class B, CE UL, certificat TUV GS, EPA Energy si ISO 1300. E format wide, dimensiunea punct e de 0,264 mm si are si tuner tv UIHG. Este SEMCO, TCO si puterea consumata – 39 W.
Sau modelul acesta! (arata cu degetul un monitor argintiu, frumos, n-am ce zice) si incepe iar: Dig de 19, tip TTF LCD, cu TML Class A, 1280×1024, clasa contrast 700 la 1…..
O privesc fascinat, vorbele ei imi par un fel de formule magice cu intelesuri ascunse mie, ma simt ca un profan in sanctuaru monitoarelor, si ea, marea preoteasa, ma reduce definitiv la tacere cu o ultima oferta: un 224T, TTF wide, 1920×1200/75 Hz, contrast 1000 la 1, 500 CD/mp, 178/178, TCO 03, DVI, HDCP, 6ms G2G, TRV MAX, SYS Macro, FastView MRK, Flex Scan uvo 1200, TP screen WQuall., KTh. Purtator de timbru verde, garantie 36 de luni…
Abia daca mai respir, ma uit in jur, speriat sa nu ma fi transformat subit intr-un cyborg, personaj al unei lumi stranii, pierdut intr-un tarâm nestiut si fara cale de intoarcere. Ii multumesc balmajind ceva, cum ca ma duc sa mai arunc inca o privire peste monitoarele expuse, si ca revin io dupa ce ma mai dumiresc.
Bai frate, unde ma aflu? Trebuie ca am pierdut toate starturile din ultimii ani… Ce se petrece cu lumea asta? Da’ cu mine? E grav? Clar lucru, lumea a evoluat uitând de mine. Sau eu, ignorantu suprem, ocupat cu nimicuri si prizonier in derizoriu, am pierdut sansa evolutiei. Ma simt un zero cu vedere la gaură, imi dau seama ca tot ce stiam io pân’atunci nu-mi foloseste la nimic. Am iesit sa-mi cumpar un blestemat de monitor si ajung sa aflu ca am ramas repetent. TML???? Ce dracu inseamna asta? Da’ RMS? Oh, doamne, la UVO 1200 refuz sa ma gândesc, suna inspaimântator si ma ia cu frica…
Privesc hipnotizat la monitoare. Sunt care mai mici, care mai mari, care negre, care argintii. Frumoase, imi zic in gând. Sunt niste bijuterii, mai ales astea plate. Stiu si eu beneficiile unui LCD, un pas important in tehnologie, chestii, cristale lichide , emisii diminuate de unde, protectii etc. Asta pot intelege, cu asta sunt de acord. Mintea mea insa devine opaca la toata avalansa aia de termeni, care termeni cu siguranta ca fiecare inseamna ceva si desemneaza un atribut, o calitate, un pas al tehnologiei si inovatiei. Dar unde ajungi stiind toate astea? Cum unde? Uite-aci, in fata unui perete tapetat cu ecrane, pe care prind viata diferite imagini intr-o explozie de culori. Uite-aci,  privind tâmp si nestiind ce sa alegi, incurcat si buimacit, cu mintea varza, care inca mai macina indici si termeni.
Ma intorc spasit la stand, incercând chiar si un zâmbet, si ii spun vânzatoarei ca nu vreau ceva atât de performant, ca monitorul meu vechi m-a slujit cu credinta si daca ar fi sa aleg, as alege tot ceva simplu, atâta tehnologie nefiindu-mi de vreun folos. Cerberul tehnologic, cu aceeasi fatză impasibila, imi pune o alta intrebare:
- CRT?
Doamne, iadul incepe din nou…
- Pardon? fac eu ca prostul.
- CRT-uri repeta ea, vizibil enervata… Un tip mai vechi… Avem Horizonuri D sau DS. Cu dig 17, 19 si 21. RF orizontal 70 Khz  si RF vertical 50-160 Hz. De la 1024×768 pâna la 1280×1024, standarde MPR 2, OSD, ImView DCA, STIM, ecran plat si latime de banda 110. Sunt CMR-uri, toate modelele certificate EPA si GS.
Daca as privi in jos, mi-as vedea maxilarul intre pantofi. Totodata, mai stiu ca-s rosu ca steagu sovietic. Caut cuvinte, dar ele se ascund cu dibacie. Reusesc insă un "ă" prelung, idiot si atotcuprinzator. Lânga mine, un alt client poarta un dialog degajat cu un alt vânzator care noteaza constiincios intr-o fisa:
-Del? intreaba vinzatorul
-HP!
-Mboard?
-MT, TX 100, Proliant REM
- CPU?
- Intel, dual core, 2000 MT
- FSB?
- 800 MHz
- RAM?
-  2048 MB
- ECC?
- DDR2, DIMM PC 2 SDRAM
- HDD?
- 250, SATA
- Video?
- NVIDIA 6150 LE GPU
- CD-ROM?
- Ntz, DVD.
- RW?
- RW!
- XP?
- OK!
OK? Ok pe dracu, pe mine m-a facut KO!
In timp ce astia doi se inteleg perfect, vânzatoarea mea continua sa ma privesca fix, ascutit, sfredelitor.
- Deci, cum ramâne? ma intreaba inchizitorial. Imi vine sa-i sparg capul. Ma adun cumva si izbucnesc:
- Vreau un monitor SMF, prevazut cu KKX si cu optiunea SMPSH, dar poate fi si un monitor STF cu SM BGPLA. Aveti? N-aveti. Si-atunci de ce-mi consumati timpul???
Situatia devine penibila si inteleg ca trebuie sa ma evapor. Vânzatoarea ramâne masca, cu un cuvint spânzurat in gât. Ii intorc spatele si dispar. Nu stiu cum ajung in strada, capul mi-e plin de cuvinte. De fapt, de sunete. FSB. SDRAM. GPU. Au o oarecare melodicitate, si trebuie ca poarta in spatele ei mii de intelesuri.  DDR. ECC. SATA. Si conversatia aia a celor doi… doamne, unde erau cuvintele? Cum de se  intelegeau atât de bine si comunicarea era perfecta fara a folosi niciun cuvânt??? Ce vremuri bai frate, ce vremuri. Totul in viteza. Transferuri instant, dorinte rapide, downloaduri la 100mb/s. Exprimari scurte, formulari minuscule dar concise. Acronime. Fast-food. Abrevieri. Traim telegrafic. Comprimat, in partitii. Strinsi in secvente. Da si nu, 0 si 1. Viata ca matrice logica. Pliculete de cafea 3 în 1. Cubulete de supa. In 3 minute totul e gata. Sampoane 2 in 1 care te spala. Definitiv, pe creier. Prezervative. Doi in una. OMG! O lume la plic, totul intr-un clik. On/off. O noua limba se naste, una universala, in care cuvintele sunt comprimate, notiuni si istorii intregi sublimate si condensate in doua litere. Sau in trei. Lumi care incep straniu: “introduceti codul PIN”. Sclavi tehnologici. De ce sa pierzi vremea cautând si rostind cohorte de cuvinte? Sunt omul modern, pot povesti tot timpul pierdut al lui Proust in 20 de secunde. Pentru ca, mai apoi, sa trimit povestea oricui printr-un SMS. Pot atasa povestii mele si poze. Ele vor fi BMB sau JPEG. TIF. RGB sau CMYK. Schepsisul sta in terminal, cit mai mic, cit mai potent. Si sigur nu ma ratacesc in niciuna din aceste lumi posibile, doar am GPS! La GSM. Update pentru GPRS. EDGE. Am si camera. CCD. 3,2 megapixeli. Ecran tactil , QVGA. Bun pentru 3G. Symbianul face minuni, sunt un zeu. Sunt bogat in DPI, OMFG!, chiar sunt bogat! WTF? Nimeni nu-i ca mine, am PIN, la PC, sub un IP, am un ID si un CV. Chestie de IT. Sunt un cod intr-o baza PHP, SQL-ul are grija de mine. E patria mea, lumea mea a devenit AI. Acronime. Abrevieri. Memoriile mele sunt bine pastrate, nu trebuie sa-mi mai bat capul, am MMC, acces usor prin USB, le pot plimba pe PDA si imprima ca LZW. Cuvintelor nu le pasa de mine, mie de ce mi-ar pasa de ele? De ce sa-mi fac griji? Oare nu traiesc linistit in jungla asta? NU, nu voi sti niciodata ce inseamna HDMI, dar stiu ca e de bine daca TV-ul meu are boala asta. Habar n-am ce inseamna AVI, MPEG, MOV, WMA, DIVX, MKV, dar stiu ca voi urmari un film. Cu atit mai bine cu cât are si TXT. SRT sau DOC. Il  voi privi linistit si sistemul surround de la 5+1 ma va invălui. DTS. EAX. Tehnologie BASH. PITCH. MP3, de ce nu MP4?? Multimi de litere imi definesc confortul, calitatile, necesitatile, stilul de viata. Chiar daca toate astea costa. Si ce daca? Merg la ATM, introduc PIN-ul (aaahh, iar PIN) si-mi consum creditele. Plus TVA. Sunt propriul meu erou intr-un joc 3D. Care poate fi FPS,  RPG, MMORG. Ma descurc, supravietuiesc miraculos, ma strecor, nu am ce pati, sunt doar niste litere. Eu sunt eroul, supravietuitorul , consola PSP e in mâinile mele, totul e WIFI, protejat de UPS, instructiuni – daca vreau – le am prin FTP, ca PDF, sau din WWW, HTTP, pe rută ADSL. Kestie de ISDN. Informatii de PR imi jaloneaza vrerile, devin un event, un BTL, sunt prezentat prin PPS sau, via DTP,  pe suport LWC sau MPA, ca e mai lucios, sunt difuzat prin FM,  devin VIP disipat prin UHV, UIF, ochii mei sunt stralucitori doar in PAL SECAM, VHS-ul are grija asta, desi as fi mai sharp pe MINIDV si mai profi in BETACAM SP. Inebunesc. Dar mai bine nu, un RMN costa, nu gluma. Ca si un EKG. Traim in simboluri.
Sunt năuc de parca as fi dat mâna cu ingerii LSD-ului. Literele astea se agata de mine si nu pot scapa de zarva din capul meu. Iesit din magazinul blestemat, traversez aiurea, impiedicat, ratacit. Un CLK TDI (o merge si pe  GPL??), cu numar de CD, condus de un CEO, frâneaza cu zgomot. Soferul imi ureaza BEEP, mult BEEP, si pleaca mai departe. Ciudat, inteleg ca am scapat cu viata pentru ca avea ABS. Si ESP, EDC, MSR. Si  ASR. Etc s.a.m.d. Deh, masina straina, ce vrei… Un tip pe un ATV imi face semne, imi ofera si el BEEP; nu-i vad ochii, casca lui are ecran negru, UV, antisoc, URW, asa ca ar fi pierdere de vreme sa incerc sa-i sparg capul. Jungla. Si eu trebuie sa supravietuiesc. Fug catre casa, acolo va fi liniste. Voi scapa de simboluri, de abrevieri, de litere. Lumea va disparea cumva indaratul usii mele.
Acasa ma asez in fata televizorului. Aproape ca imi cer alienarea dupa o zi infernala. Apas pe butoane. Stiri. PROTV. Aud si tresar. PNL. PSD. PNT-CD. PNA. IMM-uri, ONG-uri. Si iar PLD. Cu PSD. Putin UNATTR, niste UE, ceva NATO. Disperat, zapez nebuneste. MTV. Cânta N.K.O.T.B. Sar mai departe. MCM. Cânta REM. VH1. Cânta U2. Nu mai vreau muzica, vreau sport. Zapez ca dementu, canal dupa canal. Sport. Aud de WMA si WRC. De FIFA si UEFA. WUBA. NBA si NLC. K1. Sa incerc un XXX??  Imi vine sa ma dau cu capul de perete. Nu, nu se poate, doamne, e de BCA si ăsta. Macar de dulap. BTW, e MDF, cu PAL si PFL. Melaminat.  E un carusel nebunesc in mintea mea, vreau o lingură de DTT sa scap rapid, vreau un AKM, sau o traista cu TNT, sa sara scântei, sa fie de pomina… O injur printre dinti pe vânzatoarea invelita in sunci, ea e vinovata, ea, cu mutra ei impasibila, in tricoul ei XXL de PNA si sigur in perioada SPM, searbădă si sintetică precum PVC-ul, ea, sinistra, cu limbajul ei, cu literele ei, cu…
O sa ma imbat pula. Pe masa sunt doua sticle si un PET. Intind mâna dupa o sticla. Pe ea scrie VSOP. O iau pe cealalta. VDOC. Ce mai conteaza?… nu-mi pasa. Curând voi filosofa linistit si ma voi gândi la ce va fi scris pe piatra mea tombala. RIP? Sau INRI??? Ce ADN de cacat…
Viata mea in PLAY, pe FFWD. Cum era vorba aia? Opriti Pamântu, vreau sa cobor…
Q.E.D.
CPM…
 
 

Trackback This Post | Subscribe to the comments through RSS Feed

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X